Bergamo

Bergamo e un oraş situat la vreo 40 km N-NE de Milano. A fost fondat prin sec. 3 î.Cr. de tribul celtic al cenomanilor, numindu-se pe atunci Bergomum. În sec. 1 î.Cr., ca toate celelalte teritorii celtice din nordul Italiei, a fost încorporat Romei. Întrucât era situat pe un drum de importanţă strategică, atât pentru comerţ, cât şi militaro-administrativ, oraşul a prosperat de pe urma tuturor celor care traversau regiunea. Din păcate pentru bergamezi, în 452 unul dintre cei care au traversat Lombardia a fost Attila. După un secol, perioadă rezonabilă de refacere după vizita unui asemenea obraz ales, Bergamo a devenit unul dintre cele mai importante oraşe al regatului longobard. Prosperitatea sa a continuat şi după ce Carol cel Mare, regele francilor, a anexat nordul Italiei. După stingerea dinastiei carolingiene şi desfiinţarea primului imperiu occidental în sec. 9, oraşul a devenit o comună independentă. În sec. 11 era parte a Ligii Lombarde şi a contribuit la retezarea avântului împăraţilor germani în Italia. Ulterior, însă, teribilele lupte interne între guelfi şi ghibelini au condus la o decădere a importanţei micii republici, astfel încât, în mai puţin de un secol, era deja sub dominaţia ducatului de Milano, cu care se învecina. În noua lor calitate bergamezii au luat parte volens-nolens la conflictele dintre Milano şi restul Italiei. Rezultatul a fost că, în 1428, în urma unui război dezastruos cu Veneţia, Bergamo devine parte a republicii maritime, bucurându-se de oarecare autonomie internă şi de prosperitate economică. Dat fiind că oraşul se găseşte atât de aproape de Milano, dar la peste 200 km de Veneţia, acest lucru spune câte ceva despre puterea şi influenţa Serenissimei.
Actualmente oraşul are cam 120.000 de locuitori şi este împărţit în Citta Bassa (Oraşul de Jos) - partea modernă, respectiv Citta Alta (Oraşul de Sus) - oraşul medieval.
Partea care merită vizitată (o zi e mai mult decât suficient) este, evident, Citta Alta. Oraşul de Sus este situat pe un platou, care domină valea, fiind înconjurat de fortificaţiile construite de veneţieni pe la 1600 toamna şi perfect conservate. Oraşul vechi nu este foarte mare, dar este foarte pitoresc, cu clădiri din epoca medievală şi străduţe strâmte, cu o serie de obiective turistice de primă mână. Este, totodată, şi un centru universitar important. Universitatea din Bergamo este una dintre cele mai mari din Italia şi este situată majoritar în oraşul vechi. Dacă am înţeles eu bine este şi unul dintre cele mai la modă locaţii pentru case de vacanţă. O proprietate în Citta Alta poate merge până la ordinul de milioane de euro, câtă vreme mi s-a spus că metrul pătrat se poate ridica şi la 10.000 de euro, în ciuda crizei economice.

Citta Alta văzut din Citta Bassa...

...şi invers

Străduţa de acces pietonal. Se mai poate ajunge cu funicularul (5 euro) sau cu autobuzul, dar foarte pe ocolite. Accesul pietonal e preferabil pentru "unghiuri" şi panorame, dar e şi destul de obositor.

Zidurile ridicate sub dominaţia Veneţiei.

Poarta principală a oraşului. Pe fronton are leul înaripat, simbolul Republicii veneţiene.

Văzută şi din spate.

Vechea piaţă de mărfuri, acum transformată în restaurant.

Vedere din turnul palatului comunal (primăria) sau Palazzo della Ragione. Accesul era 3 euro.

În oraş se mai găsesc două turnuri ridicate în perioada medievală timpurie.

Torre di Adalberto este numit aşa deoarece se crede că a fost construit de episcopul Adalbert, care a refăcut o parte a fortificaţiilor oraşului în anul 904.

Torre del Gombito este numit după familia nobiliară, care l-a înălţat la începutul sec. 12.

Piazza Vecchia era locul central al oraşului. Aici sunt efectiv înghesuite palatul comunal, Basilica Santa Maria Maggiore cu Cappella Colleoni şi Baptisteriul, Cappella Santa Croce şi Catedrala. În jurul pieţei mai sunt şi alte clădiri publice. Biblioteca Angelo Mai, de ex, fondată în 1768 îşi are sediul în Pallazo Nuovo, situat fix în cealaltă parte a pieţei de Palazzo della Ragione.Mai sunt şi terase, unde poţi bea o bere rece şi scumpă. În centru pieţei este Fântâna Contarini, construită din marmură şi denumită aşa în onoarea primarului (podesta) veneţian, care a guvernat oraşul la sfârşitul sec. 18.

Palazzo della Ragione (Palatul Comunal sau primăria) cu Torre Civica. Palatul a fost construit în sec. 12 şi reedificat în sec. 16. Are şi el pe faţadă leul veneţian al Sf. Marcu. În palat este expusă o parte a tablourilor din Accademia Carrara - pinacoteca oraşului, care îşi are sediul în Oraşul de Jos, dar care, momentan, este închisă pentru renovare. Intrarea - 5 euro şi merită banii. Nu se pot face fotografii.

Palazzo Nuovo şi Fontana Contarini.

Catedrala din Bergamo a fost ridicată în sec. 17 şi este dedicată Sf. Alexandru din Bergamo, un martir creştin din sec. 4 şi sfântul patron al oraşului. Catedrala este decorată în stilul baroc, unele fresce şi picturi aparţinându-i lui Giovanni Battista Tiepolo, pictor veneţian din sec. 18, considerat unul dintre cei mai mari artişti ai barocului târziu şi neoclasicismului.

Basilica di Santa Maria Maggiore este la doar doi paşi de dom, pe care îl şi precede. Construcţia ei a început în 1137 pe locul unei mai vechi biserici din sec. 8. Lucrul a continuat până în sec. 14, biserica fiind ridicată în stilul gotic, cu unele adaosuri renascentiste ulterioare. Lipită de biserică este Cappella Colleoni ridicată la sfârşitul sec. 15 de un celebru condottiere (comandant de mercenari), Bartolomeo Colleoni. Atât în basilică, cât şi în capela Colleoni nu se pot face poze.

Basilica di S. Maria Maggiore (stânga) şi Cappella Colleoni (dreapta).

În imediata apropiere se găseşte Baptisteriul ridicat în 1340. Nu se vizita când am fost eu.

Cappella di Santa Croce este o bisericuţă construită în plan trilobat în sec. 10. Este plasată în spatele basilicii SMM. Nu se vizitează.

Chiesa di San Michele al Pozzo Bianco (în traducere Biserica Sf. Mihail de la Puţul Alb) este atestată încă din epoca regatului longobard (anul 774). Biserica a fost rezidită în sec. 11-12, apoi renovată după 1400. La interior păstrează fresce atât din perioada gotică, cât şi din Renaştere. Unele aparţin lui Lorenzo Lotto, pictor din Veneţia, mai puţin cunoscut, dar de mare valoare artistică. Este unul dintre artiştii care marchează trecerea de la Renaşterea târzie la noul curent artistic al Manierismului.

Fresce în manieră gotică

Cappella della Madonna cu fresce de Lotto.

Biserica Sant'Agata nel Carmine este o altă biserică din Bergamo ridicată în perioada sec. 16 şi decorată ulterior în stil baroc târziu.

Cam aceleaşi caracteristici are şi Biserica San Salvatore.

Biserica San Lorenzo a fost ridicată în 1597.

Mânăstirea Sant'Agostino a fost fondată la sfârşitul sec. 13 de călugării din ordinul augustinian. Biserica mânăstirii, ridicată în stil gotic, a fost reconstruită în a doua jumătate a sec. 15. În prezent este desfiinţată. Biserica nu se vizitează, iar clădirile aparţin Universităţii din Bergamo.