Cremona (IV)

Biserica Sant'Agostino a fost ridicată între 1339-1345 peste un lăcaş mai vechi (datând din sec. 13 - cel mai probabil din 1260) de către călugării augustini.  În jurul anilor 1550, biserica a fost restaurată, ocazie cu care s-au îndepărtat cu grijă orice reminiscenţe ale stilului gotic iniţial şi s-a înălţat o nouă faţadă. Deasemenea, decoraţia interioară a fost în mare parte reînnointă în stil manierist. Chiar şi aşa s-au păstrat unele părţi din frescele originale, pictate în stilul goticului târziu şi al Renaşterii timpurii. În a doua jumătate a sec. 17 au fost adăugate şi câteva elemente baroce.
În 1734 ceva trupe franceze au fost încartiruite, mai întâi în chiliile monahilor, iar biserica a fost transformată în spital. După ce frâncii şi-au luat tălpăşiţa, în 1736, biserica a trecut prin noi lucrări de restaurare. Apoi, în 1813, Republica Cisalpină (un stat artificial inventat de Napoleon) a desfiinţat ordinul augustin şi i-a confiscat proprietăţile. Însă nu a închis şi biserica, nici nu a transformat-o în mai ştiu eu ce depozit, ci a avut grijă s-o restaureze încă o dată. Şi pentru că poziţia de nod feroviar a Cremonei a transformat-o într-un obiectiv important în al Doilea Război Mondial;i, deci, foarte bombardabil, după 1950 a fost întreprinsă o ultimă (să sperăm) acţiune de cosmetizare.

Fecioara cu Pruncul şi sfinţi - marmură, sec. 14.

Fragmente de fresce din sec. 14.

Perugino - Fecioara cu Pruncul între sfinţii Ioan şi Augustin (1494).

Santa Margherita este o bisericuţă edificată în a doua jumătate a sec. 16 (consacrată în 1589) şi este considerată una dintre perlele  manierismului cremonez. Construirea bisericii a fost posibilă datorită eforturilor episcopului Marco Gerolamo Vida, care i-a încredinţat lucrarea lui Giulio Campi, unul dintre cei mai importanţi pictori şi arhitecţi ai Italiei nordice din sec. 16 (născut la Cremona). Evident, lui i se datorează şi cea mai mare parte a picturii interioare.

Biserica Sant'Agata a fost ridicată, într-o primă fază, în anul 1077. După un incendiu devastator, biserica a fost reclădită în prima jumătate a sec. 12 în stil romanic. Doar campanila a supravieţuit din respectiva construcţie. Căci lăcaşul a fost refăcut la sfârşitul sec. 15 (consacrată în 1496) în stil renascentist. Faţada şi porticul sunt mult mai recente, fiind ridicate în stil neoclasic, în anul 1835.

Odată cu refacerea bisericii, toată decoraţia originală din sec. 13-14 s-a pierdut. În schimb s-au păstrat lucrările unor pictori importanţi ai Renaşterii nord-italiene, precum Bernardino Gatti, Giulio Campi sau Boccaccio Boccaccino. Deasemenea, o parte a interiorului a fost repictat de-a lungul sec. 17-18 în stil baroc şi rococo.

Fecioara cu Pruncul şi Sf. Ioan Botezătorul copil - terracota, începutul sec. 18.

Pe podea sunt mozaicuri reprezentând episoade din viaţa Sf. Agata, realizate în sec. 19.

Tăbliţa Sf. Agata este un panou de lemn pictat pe ambele feţe datând din ultimele decenii ale sec. 13 sau de la începutul sec. 14. Lucrarea unui artist cremonez anonim, "Tăbliţa" este unul din exemplele (alături de operele lui Cimabue, pictorul florentin presupus maestru al lui Giotto), care marchează începutul desprinderii de tradiţia bizantină a picturii liturgice şi evoluţia către următoarul nivel - goticul târziu şi Renaşterea timpurie.