Postdamer Platz (Piaţa Postdam) este una dintre cele mai importante pieţe ale Berlinului. În sec. 16 aici era un simpul târg, situat în afara zidurilor oraşului, unde se încrucişau cele mai impotante drumuri comerciale ale Prusiei. Zona a început să fie intens locuită în a doua jumătate a sec. 17 de către refugiaţi protestanţi, în urma Războiului de 30 de ani. Un secol mai târziu, zidurile oraşului erau mult extinse, iar vechiul târg, acum un foarte activ centru economic devine parte a Berlinului. Noul cartier era locuit în special de negustori şi bancheri şi se fudulea cu frumoase conace în stil baroc. Zona a continuat să prospere şi să se dezvolte şi în sec. 19.
În timpul războiului, Postdamer Platz a fost pisată bine de bombe, iar după 1945 a picat chiar pe graniţa dintre zona sovietică şi cea britanică. În timpul Războiului Rece, graniţa dintre RFG şi RDG trecea fix prin mijlocul pieţei, care, din cel mai important centru financiar şi economic al Berlinului, a devenit un maidan plin de ruine. Timp de 45 de ani, nici autorităţile comuniste, nici cele democrate nu s-au spetit să refacă jumătatea lor. Abia după 1990, zona a redevenit un hub de afaceri. Fapt dovedit din plin de nou apărutele clădiri din metal şi sticlă.
Fragmente din Zidul Berlinului.
O rămăşiţă a vechii pieţe - parterul fostului Grand Hotel.
Centrul Sony.
Checkpoint Charlie (Punctul de control C) a fost unul dintre zonele fierbinţi ale Războiului Rece. După cum îi zice şi numele, a fost unul dintre punctele de control ale trecerii frontierei dintre Berlinul de Vest şi cel de Est - unul dintre cele 7 puncte de trecere.
În timpul Crizei Berlinului din 1961, când autorităţile comuniste au construit Zidul, Punctul de control Charlie a devenit, pentru scurt timp, scena unei demonstraţii de forţă, atât din partea armatei americane, cât şi a celei sovietice.
Azi, deşi zona s-a dezvoltat imobiliar şi cea mai mare parte a sistemului de graniţă a fost demolat, o bucăţică din punctul de trecere american a fost păstrată şi a devenit o atracţie turistică.
Inevitabilii costumaţi, cu care îţi poţi face o poză, contra 3 euro.
Muzeul Zidului este o expoziţie în are liber (cea mai mare expoziţie de artă în aer liber din lume), care cuprinde o bucată din Zidul Berlinului. 1316 metri din el, pentru a fi mai exacţi.
Zidul Berlinului a fost construit de autorităţile din Germania comunistă în 1961, pentru a stopa fuga germanilor din RDG către Occident prin Berlinul de Vest. Erau, în realitate, două linii de ziduri (lungimea totală depăşea 160 km) înalte de 3,5 metri plus sârmă ghimpată şi turnuri cu mitraliere. Între ele era o zonă a morţii înţesată cu mai multă sârmă ghimpată, mine şi alte capcane. Între 1961-1989 5000 de persoane au reuşit să treacă cumva de zid şi să fugă în Vest. Alţii au murit - încă nu se cunoaşte cifra exactă, undeva între 150-200 de oameni au fost împuşcaţi de trupele securităţii est-germane (celebra Stasi).
În noiembrie 1989, în urma mai multor săptămâni de proteste masive împotriva regimului comunist, autorităţile est-germane au decis deschiderea punctelor de frontieră. În esenţă, Zidul era scos din uz. Imediat zeci de mii de oameni, atât din Berlinul de Est, cât şi din cel de Vest au năvălit la punctele de trecere. Deşi regimul comunist încă nu se prăbuşise, mulţi cetăţeni au început să demoleze porţiuni din zid cu de la ei putere. În săptămânile următoare a început şi moda pictării zidului. La început de către entuziaşti amatori, apoi de către artişti moderni de calibru.
Bucata de zid păstrată ca muzeu a fost pictată de astfel de artişti. Fiind în aer liber, picturile începuseră să se degradeze, drept care, în 2009, au fost declanşate lucrări de restaurare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu