joi, 30 august 2018

Granada (VI)

Alhambra (urmare se întoarce)

Palatele Nasride constituie un complex de săli, holuri şi curţi interioare ridicate în special în perioada secolelor 14-15 şi splendid decorate în stil maur.

Mexuar-ul este un spaţiu mai modest dedicat în special administraţiei. Aici îşi aveau birourile diverşii funcţionari şi erau primiţi cetăţenii cu diferite plângeri. Mexuar are ataşată o curte de mici dimensiuni.









O bună parte a elementelor decorative erau pictate la origine.


Majoritatea tavanelor (probabil în vremurile de glorie toate tavanele) sunt decorate cu intarsii de lemn.

Patio de los Arrayanes (Curtea cu mirt) a fost denumită aşa datorită tufişurilor de mirt ce înconjurau bazinul central.


În plan îndepărtat - Torre de Comares care adăposteşte Sala Ambasadorilor.



Sala de la Barca (Sala Navei) este o galerie situată în partea de nord a Curţii cu mirt, făcând legătura cu restul complexului. Nu are nicio legătură cu vreo ambarcaţiune. Arabii o numeau Sala Baraka (a binecuvântării). A fost construită de Muhammed V.




Salon de los Embajadores (Sala Ambasadorilor) este cea mai mare şi cea mai splendid împodobită încăpere a complexului palatin. Trebuia să fie aşa, întrucât aici primea emirul delegaţiile statelor străine şi trebuia să ofere o imagine de putere şi opulenţă. A fost construită de Yusuf I.











Curtea Leilor este cea mai mare curte interioară a complexului de palate nasride. Este înconjurată de sălile Palatului Leilor. Curtea şi palatul înconjurător au fost ridicate de emirul Muhammed V în a doua jumătate a sec. 14. Fântâna din centrul curţii, care dă şi numele edificiului, este mult mai veche, datând din sec. 11.



















Sala Abencerrajes este denumită după una dintre familiile importante ale Granadei. Aceştia erau mari proprietari de pământuri şi conduceau una dintre facţiunile politice ale ţării. Legenda zică că unul din tinerii familiei s-a îndrăgostit de o rudă a emirului şi a fost surprins în ce escalada fereastra camerei iubitei. Ca urmare, întreaga familie a fost închisă într-o sală a Alhambrei şi masacrată de Zegris - un alt clan important şi lider al unei facţiuni adverse. Lăsând legenda de-o parte, probabil emirul se cam săturase de aroganţa lor. În tot cazul, episodul a dat numele unei dintre cele mai frumoase încăperi ale complexului de palate.









Sala Regilor este, de fapt, o aripă ce conţine 7 camere distincte. A fost probabil construită pe la începutul sec. 15 şi a constituit un spaţiu de recreere pentru emiri; eventual un apartament al lui Mohammed VII.














Sala celor două surori a fost denumită aşa după două plăci identice de marmură din pardoseală. Sala a fost construită în sec. 14 de emirul Muhammed V şi, împreună cu alte săli din jur făceau parte din apartamentele sultanei.















Apartamentele imperiale au fost create pentru Carol Quintul, pentru a avea un spaţiu de locuit, până la terminarea palatului său. Titularul nu a locuit niciodată aici. În schimb, în 1829, aici a locuit scriitorul american Washington Irving, cât s-a aflat într-o vizită la Granada.







Există alte componente ale Alhambrei, unde nu am avut acces, probabil din cauza unor lucrări de restaurare. Aici sunt incluse Haremul (efectiv apartamentele emirului), marile băi ale palatului şi buduoarul reginei - construit în sec. 16 pentru împărăteasa Isabela, soţia lui Carol V.

Grădinile Alhambrei au fost multă vreme cele mai mari şi mai frumoase din Europa. Au fost amenajate probabil la sfârşitul sec. 13 şi au cunoscut permanente lucrări de amenajare şi extindere. După cucerirea creştină au fost rearanjate în stilul Renaşterii, astfel încât puţin se mai păstrează din grădinile maure.


















Niciun comentariu: