Viterbo (II)

Palazzo dei Papi a fost construit în a doua jumătate a sec. 13, în stil gotic. În 1257 papa Alexandru IV, confruntat cu ostilitatea deschisă a populaţiei Romei, a mutat la Vierbo sediul papalităţii. Evident, noile vipuri aveau nevoie de o reşedinţă pe măsură. Palatul a fost terminat în 1267, dar în 1281 scaunul papal a fost mutat la Orvieto, apoi la Roma.

Biletul de intrare costă 9 euro şi asigură accesul în palat, catedrală şi un muzeu de artă alăturat. În realitate, este o mega ţeapă. Din palatul papilor se vizitează doar marea sală de audienţe şi încă o sală mai mică, catedrala este oricum gratuită, iar muzeul nu are foarte multe în comun cu arta.

Catedrala din Viterbo poartă hramul Sf. Laurenţiu şi a fost ridicată în sec. 12, în stil romanic, peste ruinele unui templu roman dedicat lui Hercule. Catedrala a cunoscut o importanţă deosebită în a doua jumătate a sec. 1, după ce un număr de papi şi-au stabilit sediul în Viterbo. Mai multe conclavuri (adunări ale cardinalilor destinate alegerii unui nou papă) au avut loc în basilică. Pe la jumătatea anilor 1500, catedrala a fost modificată, pentru a corespunde cu stilul arhitectonic al Renaşterii (de exemplu, a fost distrusă şi înlocuită faţada originală). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, catedrala a fost puternic avariată de bombardamentele americane. Monumentul a fost restaurat ulterior, dar multe opere de artă medievală au fost pierdute definitiv.

Vas pentru apă sfinţită sculptat în marmură - 1470.

Fresce din sec. 12-14.

Iisus binecuvântând, pictură atribuită lui Girolamo da Cremona, pictor renascentist activ în a doua jumătate a sec. 15.

Sacristia.

Muzeul, precum spuneam, conţine un melanj de exponate arheologice şi lucrări artistice mai puţin importante.

Sarcofag etrusc. Etruscii sunt o populaţie destul de misterioasă, localizată la nord de Roma. Au dezvoltat o civilizaţie avansată în plan tehnologic şi artistic, din care romanii au împrumutat copios. În cele din urmă, au fost cuceriţi de romani şi au dispărut din istorie. Limba lor încă nu a fost descifrată integral şi nu este sigur de unde au sosit în peninsula italică, căci nu sunt nativi - cel mai probabil din Asia Mică.

Ceva zeitate etruscă a belşugului.

Madonna della Carbonara, icoană pe lemn realizată la sfârşitul sec. 12 în stil bizantin de un artist necunoscut din Roma.

Fecioara cu pruncul, pictură de Benvenuto di Giovanni - unul din pictorii mai importanţi ai şcolii din Siena, sfârşitul sec. 15.

Fecioara cu pruncul, pictură de Bartolomeo Cavalozzi, pictor baroc de sec. 17.

 

Bunavestire, Ludovico Mazzanti (pictor baroc - sec. 17-18).

Şi ceva "artă" modernă.

În apropierea complexului format din catedrală şi palatul papilor se găseşte cartierul San Pelegrino, cea mai veche parte a oraşului. Aici se întâlnesc clădiri din sec. 12-15, multe din ele având caracteristica scară exterioară.

Palazzo degli Alessandri - sec. 13.

Poarta Sf. Petru - sec. 12.