luni, 28 octombrie 2019

Assisi (III)

Biserica Sf. Clara este dedicată Sf. Clara de Assisi. Chiara Offreduccio era fiica unui nobil bogat. Se crede că a fost logodnica ori cel puțin o prietenă apropiată a viitorului Sf. Francisc. La un moment dat, a ascultat una din predicile rostite de Francisc în Porziuncula și a decis să se călugărească la o mânăstire benedictină, în ciuda împotrivirii părinților. Ei i s-au alăturat sora cea mică și alte doamne  și fete nobile și au constituit o comunitate monastică separată. Și-au luat numele de Doamnele Sărace sau Clarisele Sărace și trăiau în sărăcie și secluziune, după o Regulă întocmită de Sf. Francisc. Astfel au devenit Ordinul Secundar Franciscan (dedicat femeilor).
Biserica a fost construită între 1257-1265 în stil gotic. Din cauza unor erori de proiectare, zidul sudic a trebuit consolidat în sec. 14 cu niște contraforți uriași. Interiorul a fost afectat major de reparațiile din sec 18 și de cutremurul din 1997. Doar resturile unor fresce din sec. 14-15 s-au păstrat.





Crucifix pictat de un artist anonim local în sec. 13.


Crucifixul Sf. Damian este crucifixul în fața căruia se ruga Sf. Francisc, când a primit viziunea în care Dumnezeu îi cerea să-i repare casa. A fost pictat în jurul anului 1100 în stil bizantin de un artist umbrian.

Cripta.



Mormântul Sf. Clara

Obiecte ce au aparținut Sf. Clara și Sf. Francisc.

În fața bisericii era organizat un concurs de tras la țintă cu arbaleta la care participau mai multe echipe în costume medievale.



Nimeni nu a ratat.



Templul Minervei a fost construit în sec. 1 î.Hr. În prima parte a Evului Mediu aici a funcționat un tribunal și o închisoare. În 1539 cea mai mare parte a templului a fost demolată, în loc construindu-se o biserică. Fațada cu cele 6 coloane corintice a fost păstrată.






Eugen Drăguțescu a fost un artist plastic român stabilit în străinătate. A trăit o vreme și în Assisi.








Santa Maria degli Angeli este o basilică minoră papală construită în afara zidurilor orașului vechi. Este o biserică imensă construită între 1569-1679 în stil manierist și baroc, pentru a constitui un sanctuar în jurul unei mici capele din sec. 9 - Porziuncula (ori Porziunolo), unde Sf. Francisc și-a înțeles pentru prima dată menirea și care este cel mai venerat loc pentru franciscani. Este a 7-a biserică creștină în ordinea mărimii.
În 1832 o parte a basilicii s-a prăbușit din cauza unui cutremur, însă cupola, care se afla chiar deasupra capelei Porziuncolei a rezistat, din fericire. Interiorul este simplu, elegant și, totodată, maiestuos. Capelele laterale sunt împodobite cu fresce și sculpturi realizate de artiști aparținând curentelor manierist și baroc.













Porziuncola. Fresca de pa fațadă a fost pictată în sec. 19.


Frescă de sec. 14.


Fresca de pe peretele exterior al absidei, păstrată fragmentar și probabil mutată aici din altă parte, a fost pictată de Perugino la începutul sec. 16.


Fresca altarului a fost pictată în 1393 de un pictor al curentului gotic - Ilario da Viterbo.


Niciun comentariu: