Mălâncrav este un sat în comuna Laslea, jud. Sibiu, aruncat pe o vale oarecum izolată. Localitatea este menționată pentru prima dată în anul 1305, parte a unei moșii ce aparținea uneia dintre marile familii nobiliare maghiare ardelene, Apafi. În acest sens, Mălâncrav este una din puținele așezări, care, deși locuită de sași, nu făcea parte din teritoriile săsești libere, iar localnicii erau iobagi.
Biserica a fost ridicată în stil gotic pe la începutul sec. 14 peste ruinele unei basilici romanice mult mai vechi și a fost închinată Sfintei Fecioare. A fost lărgită și modificată secolul următor. Spre deosebire de majoritatea bisericilor săsești, care au forma unei hale (cu o singură navă), aici interiorul a rămas organizat în trei nave. În sec. 15-16 a fost ridicat și un zid de apărare cu mai multe turnuri, din care s-a păstrat doar cel al porții. În plus, în sec. 19, zidul a fost parțial demolat, fiind adus la o înălțime ceva mai semnificativă decât cea a unui simplu gard.
Biserica se mândrește cu fresce pictate în jurul anului 1350. Acestea decorează peretele nordic al navei centrale și constituie cel mai bine păstrat ansamblu de pictură gotică din Transilvania. Picturile murale din absida altarului principal sunt ceva mai târzii, fiind realizate pe la începutul sec. 15. Acestea sunt și mai bine păstrate. Altarul este o capodoperă a picturii goticului târziu ardelean, fiind realizat cândva înaintea anului 1469. În sec. 16, când localnicii au adoptat Reforma, frescele au fost acoperite cu var, fiind descoperite cu ocazia unei renovări din 1913. În mod ciudat, altarul catolic a rămas la locul lui.
Am ajuns la Mălâncrav în duminica Paștelui (luteran) iar comunitatea săsească de aici era strânsă la slujbă (la care am putut asista), unii în haine tradiționale.
Și tot tradițional este obiceiul de a ascunde ouă vopsite, pentru a fi găsite de copii. În vremurile moderne, însă, (mini)ouăle sunt din ciocolată.
Lângă biserică se găsește conacul familiei Apafi. Clădirea a fost construită în sec. 16-17, dar a suferit numeroase modificări de-a lungul timpului. După stingerea familiei Apafi, în sec. 18, domeniul a revenit unei alte familii de magnați maghiari - Bethlen. Din 1920 a fost achiziționat de Biserica luterană din Transilvania. Comuniștii l-au confiscat și l-au transformat în sediul C.A.P.-ului, apoi în cămin cultural. După 1989 a fost retrocedat comunității luterane.
A fost renovat și mobilat cu sprijinul fundației Mihai Eminescu patronată de prințul Charles. Acum adăpostește diferite evenimente culturale, dar poate fi și închiriat de turiștii (cu mulți bani), care doresc să petreacă aici ceva timp. Prințul a fost și el în vizită de mai multe ori. Când am ajuns noi, conacul era pregătit în așteptarea unor turiști suedezi. Totuși, l-am convins pe unul din băieți să ne lase să aruncăm un ochi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu