Como (II)

Catedrala din Como are hramul Înălțarea Maicii Domnului și este unul dintre cele mai impresionante monumente de arhitectură religioasă din nordul Italiei. Construcția unei noi catedrale (între sec. 4-14 Como a avut cel puțin trei catedrale situate în alte locații) a început în 1396, în stil gotic târziu. La vremea aceea, Como era alipit ducatului Milano, ducele milanez Gian Galeazzo Visconti participând cu fonduri la ridicarea basilicii. Lucrările pentru catedrală s-au desfășurat de-a lungul mai multor secole, cu mari perioade de pauză din lipsă de fonduri sau din motive legate de instabilitate politică ori molime. În sec. 15-16 au fost introduse elemente renascentiste, iar în sec. 17 baroce. În cele din urmă, edificiul a fost desăvârșit prin construcția, între 1731-1740, a unei cupole rococo, operă a arhitectului Filippo Juvarra (unul din marii arhitecții ai Barocului târziu).

Fațada catedralei a fost realizată între 1457-1486 în stil gotic târziu. Cele mai multe statui de pe fațadă sunt opera unei familii de sculptori din cantonul elvețian Ticino - Rodari. Aceștia au utilizat un stil propriu ce combina elementele gotice cu cele renascentiste.

De-o parte și de alta a intrării principale sunt două statui reprezentându-i pe cei mai iluștri fii ai orașului: Pliniu cel Bătrân...

... și cel tânăr.

Portalul intrării secundare de pe latura de sud a fost sculptat de Tommaso Rodari între 1491-1509.

Portalul intrării de pe latura de nord (Portalul broaștei - între animalele reprezentate se găsește și o broască) a fost sculptat de același artist între 1505-1507.

În catedrală sunt expuse o serie de tapiserii produse în sec. 16-17 în ateliere celebre din Milano, Florența și Bruxelles.

Broleto este vechea primărie medievală. A fost construit în 1215, într-o combinație a stilurilor romanic și gotic. Apoi, în sec. 15 i-au fost aduse câteva completări în stilul Renașterii lombarde. Când a fost construită catedrala, de care este lipit, capătul sudic a fost demolat, pentru a face loc lăcașului religios. Turnul primăriei adăpostește cele patru clopote ale catedralei. Astfel nu a fost necesară construirea unei turle.

San Giacomo (Sf. Iacob) a fost o basilică de mari dimensiuni. A fost construită, în apropierea catedralei, în sec. 12-13 (era deja sfințită în 1279) în stil romanic. În sec. 14 cartierul în mijlocul se găsea biserica a fost scena unor ample ciocniri armate între diferite facțiuni politice, fapt de a produs pagube construcției. În 1578 s-a decis demolarea unei părți a bisericii, care efectiv a fost tăiată în două. Ulterior, în sec. 17 a fost refăcută în stil baroc.