Lago di Como este unul din lacurile de origine glacială din Nordul Italiei. Este orientat nord-sud și are o formă de ”Y„ cu capul în jos. Cu cei 146 de kilometri pătrați ai săi este al treilea lac ca suprafață din Italia, după Garda și Lago Maggiore. Adâncimea maximă depășește 400 de metri, ceea ce îl face al cincilea cel mai adânc lac european - primele patru se găsesc în Norvegia. În perioada romană se numea Larius, nume care a fost italienizat în Lario, însă această denumire nu prea se folosește, preferându-se cea derivată de la cel mai important oraș riveran.
În esență, apa acoperă trei văi adânci, ca niște fiorduri, săpate de ghețari în pantele de la limita sudică a Alpilor, într-o epocă post glaciară, acum mai bine de 1,8 milioane de ani. Lacul se menține cu apa provenită din topirea zăpezilor montane și prin afluxul datorat mai multor râuri, dintre care cel mai mare este Adda (are 313 km și este al patrulea ca lungime din Italia).
Deși înfipt între niște dealuri destul de înalte și cvasi-vecin cu Alpii, lacul și teritoriul din jur se bucură de un climat blând, de tip mediteraneean. Pe țărmurile sale sunt plantații de măslini și vii plus palmieri, leandri și alte plante specifice. Țărmurile sunt ”decorare„ cu orășele și sate extrem de pitorești, care atrag un număr impresionant de turiști, veniți pentru peisaje, plaje și sporturi de apă. Malurile lacului s-au dovedit atractive, de-a lungul timpului, și pentru cei bogați - multe vile splendide au fost construite în sec. 18-19. De altfel, încă din perioada romană, cei care aveau mijloacele financiare necesare își ridicau vile pe malurile lacului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu