A treia tură prin Alpi

Ultima noastră tură alpină a avut ca punct de pornire Sorico, un sat la coada Lacului Como. De acolo am pornit inițial pe Valtellina - una dintre cele mai largi și importante văi din partea sudică a Alpilor. Are o orientare est-vest, paralelă cu creasta principală. Traseul a fost lung și, din păcate, nu am avut timp pentru opriri pentru obiective istorice.

Valtellina este dens populată, sate și orășele pitorești se întâlnesc peste tot locul.

Dimineață era vreme plăcută. Din păcate, pe măsură ce intram în munte, meteorologia nu a mai ținut cu noi.

Bormio este punctul terminus al văii. De aici drumul urcă pe văi înguste către pas.

Pasul Stelvio se găsește chiar la granița dintre Italia și Elveția, la o altitudine de 2757 de metri. Este al doilea cel mai înalt punct cu șosea  asfaltată din Alpi (după pasul Col de l'Iseran din Franța). Din nefericire, vremea a fost cea care se vede.

Dacă nu era toată ceața aia, versantul elvețian s-ar fi văzut cam așa

Dar, acestea fiind condițiile, ne-am bucurat de restul traseului.

Un sat elvețian.

Tomberon anti-urs. Baza bine ancorată și un capac cu un sistem special de deschidere. Cică ”Urșii merită respect, nu gunoaie”. Nu sunt prea convins că fiarele gândesc la fel.

Traseul ne-a dus și pe la Sankt Moritz. Dar, din cauza vremii ploioase și a orei destul de târzii, nu am colindat și prin celebra stațiune. Ne-am oprit doar câteva minute pentru dezmorțire, la marginea resortului.