Sanctuarul de la Delfi (I)

A fost un complex sacru organizat pe pantele din sud-vestul Muntelui Parnassus, în jurul unui templu dedicat lui Apolo. Tot aici se găsea cel mai important oracol pan-elenic, unde profețiile erau făcute de preotese ale lui Apolo numite Pythia.

Pe la 1600-1500 î.Hr. un oraș a fost fondat în acest loc, în ceea ce se numea în antichitate Focida. Orașul purta numele de Pythos și era una din cele 9 cetăți foceene, care ar fi participat la Războiul troian. Către sfârșitul sec. 12 î.Hr., ca și celelalte orașe miceniene, Pythos a fost distrus și abandonat. Pentru următoarele 4 secole nu există urme de locuire.

În sec. 8 î.Hr. este ridicat un templu din piatră dedicat lui Apolo. Profețiile pythice au contribuit la creșterea rapidă a importanței a sanctuarului în întreaga lume greacă (atât în Grecia propriu-zisă, cât și în coloniile grecești din jurul Mării Mediterane și a Mării Negre), dar și în zone negrecești, cum ar fi Egipt și Asia Mică. De la probleme private - indivizi care cereau indicii despre viitorul lor, s-a ajuns la afaceri de stat - multe cetăți grecești își bazau decizii importante pe oracolele de la Delfi (întemeierea de noi colonii, încheierea unor tratate și alianțe, declararea războaielor). Acest fapt a făcut ca prestigiul sanctuarului să crească și mai mult. Prestigiul a atras după sine bogăție, toate orașele grecești și nu numai întrecându-se în a oferi ofrande și daruri templului. În scurtă vreme, în jurul templului lui Apolo s-a dezvoltat un complex întins, unde cetățile grecești au construit altare și sanctuare mai mici, porticuri, fântâni și alte edificii. Din donații au fost ridicate o bibliotecă, un stadion și un gimnaziu (are altă conotație decât în prezent, fiind un loc unde bărbații se antrenau în exerciții fizice, deși, uneori, se țineau și prelegeri pe teme filosofice - de aici derivă termenul de gimnast). Ca urmare a creșterii importanței sanctuarului în lumea grecească, a fost organizată și o competiție sportivă pan-elenică, Jocurile Pythice; acestea au devenit repede unele din cele mai prestigioase întreceri sportive antice, fiind depășită numai de jocurile organizate de sanctuarul de la Olympia (Jocurile Olimpice).

Profețiile erau făcute de pythii, preotese ale lui Apolo, recrutate din satele vecine, după anumite criterii: peste 50 de ani, o viață pioasă și modestă, etc. Acestea, după unele surse ședeau pe o stâncă deasupra unei crevase de unde ieșeau gaze toxice (după alți autori mestecau ori inspirau fumul produs de diferite plante ori ciuperci halucinogene) și bălmăjeau cuvinte fără noimă, pe care preoți specializați le „traduceau” sub forma unor mici poezii în hexametru antic. Bunînțeles, majoritatea profețiilor erau intenționat vagi, de așa manieră încât puteau fi interpretate oricum, sau includeau diferite ritualuri și condiții impuse clienților - dacă oracolul respectiv nu se adeverea, se motiva prin neîndeplinirea întocmai a acestora. De exemplu, când Cresus, bogatul și puternicul rege al Lydiei, a întrebat dacă să pornească război împotriva perșilor, i s-a răspuns că rezultatul va fi prăbușirea unui mare regat. Cresus a declanșat ostilitățile, a fost înfrânt, iar Lydia a fost anexată de Imperiul persan. Oracolul s-a adeverit, dar nu în felul în care Cresus a ales să-l interpreteze. Altă dată atenienii au întrebat cum se pot apăra de invazia persană (era după înfrângerea de la Termopile). Oracolul a răspuns că doar zidul de lemn îi va proteja. Din fericire pentru băștinași, Temistocle a reușit să-i convingă că profeția făcea referire la corăbiile de război ale Atenei. Ca urmare, atenienii au renunțat să-și apere orașul. Populația a fost evacuată pe insula Salamina, în a cărei strâmtoare flota ateniană a făcut arșice din cea persană.

Dat fiind că predicțiile delfice jucau un rol important în politica internă și externă a orașelor-stat, respectiv a federațiilor de cetăți grecești, s-a încercat impunerea unui statut de neutralitate pentru sanctuar (și, evident, oraș). Astfel Delfi a fost ”extras„ din Confederația foceeană și a fost declarat independent. De asemenea, a fost organizat un consiliu format din reprezentanții a 12 cetăți, care să administreze afacerile administrative. Consiliul avea capacitatea de a impune restricții și amenzi uriașe asupra cetăților, despre care se considera că încălcau diferite reglementări (utilizau ilegal terenuri ale templului, taxau pelerinii, etc). Consiliul s-a dovedit destul de coruptibil și având parti-pris-uri față de unele cetăți (în special împotriva celorlalte cetăți din Focida). Acest fapt, combinat cu încercarea unor mari puteri - Atena, Sparta, Teba - și cu repetatele tentative ale foceenilor de a-și reimpune autoritatea, au avut ca rezultat izbucnirea mai multor războaie „sfinte” pentru controlul asupra sanctuarului. În cele din urmă, ultimul război sacru a luat sfârșit în 338 î.Hr. prin intervenția regelui Macedoniei Filip II și impunerea hegemoniei macedonene asupra lumii grecești.

În secolele următoare, oracolul și-a pierdut treptat din influență. În sec. 2 î.Hr. Balcanii (y compris Delfi) intră sub stăpânirea Romei. Romanii consultaseră și ei oracolul, în secolele precedente, de mai multe ori, însă, la vremea la care și-au impus autoritatea, respectul lor față de sanctuar scăzuse considerabil. Dictatorul Lucius Cornelius Sulla în sec. 1 î.Hr. și împăratul Nero în sec. 1 d.Hr. nu s-au jenat să se servească din comorile adunate aici timp de sute de ani. În epoca romană tot mai puțini pelerini bat drumul spre Delfi și tot mai puține cetăți caută îndrumare - la urma urmei, politica lor internă și externă, atâta câtă mai aveau, era acum dirijată de la Roma. Sanctuarul a fost închis definitiv în anul 395 de împăratul Teodosiu I cel Mare, care dorea să impună creștinismul drept unica religie în imperiu. Orașul Delfi, însă, a continuat să existe și să prospere, devenind chiar centrul unui episcopat. A fost distrus și abandonat în sec. 7, pe fondul invaziei slavilor în Peninsula Balcanică.

Locul a rămas pustiu pentru o lungă perioadă de timp. Prin sec. 14-15 o mânăstire a fost ridicată peste fostul gimnaziu. Apoi, prin sec. 16, este atestat un sat numit Kastri, întemeiat chiar deasupra complexului religios antic. Sătenii au folosit ce mai rămăsese din vechile construcții drept carieră pentru casele lor. Chiar și așa, începând cu sec. 17, tot mai mulți occidentali vizitează Delfi, lăsând descrieri referitoare la ruinele și statuile încă vizibile (și însușindu-și unele din ele). La sfârșitul sec. 19 o expediție arheologică franceză a început, cu acordul statului elen, o amplă campanie de săpături. Mânăstirea pomenită mai sus a fost demolată. La fel și satul Kastri. În schimb, francezii au ridicat pentru localnici actualul orășel Delfi. O mică parte a ruinelor, acolo unde s-au găsit suficiente părți din structura originală, au fost reconstituite (Tezaurul atenian, de exemplu).

Azi Delfi face parte din monumentele protejate de UNESCO și poate vizitat (mă rog, o parte a sa) contra sumei de 12 euro.

Forumul roman. Împăratul Hadrian a ridicat aici o mică piață publică.

Calea procesiunilor sacre.

Tezaurul sicyonilor. Tezaurele erau mici construcții, în care diferitele cetăți grecești depozitau ofrandele aduse sanctuarului.

Tezaurul beoțienilor. Dintr-o inscripție rezultă că ar fi fost construit în 525 î.Hr.

Tezaurul atenienilor, singura clădire care a putut fi restaurată cât mai aproape de original. A fost construit cândva între 510-480 î.Hr.

Stânca Pythiei. Pe ar fi stat preoteasa care făcea oracolele.

Stoa atenienilor. Stoa erau clădiri publice înconjurate de porticuri. Atenienii au construit-o pe aceasta între 510-470 î.Hr. și o foloseau pentru a-și expune trofeele din victoriile navale.

Templul lui Apollo. A fost construit în sec. 8-7 î.Hr. și refăcut de mai multe ori, ultima dată în sec. 4 î.Hr.

Teatrul din Delfi a fost construit mai sus pe pantă, oferind spectatorilor o priveliște splendidă asupra templului lui Apollo și a văii. Prima construcție datează din sec. 4 î.Hr. Ulterior a suferit mai multe remodelări și refaceri. În forma actuală a fost amenajat în anul 67 d.Hr., cu ocazia vizitei împăratului roman Nero.

Stadionul a fost construit în punctul cel mai înalt al complexului religios de la Delfi, cândva spre sfârșitul sec. 4 î.Hr. Era utilizat pentru diferitele întreceri sportive ale Jocurilor Pythice, dar și pentru concursuri muzicale. Aceste arene sportive ale Greciei antice se numeau așa pentru că aveau lungimea de un stadiu (aproximativ 178 metri). Cursa de un stadiu era și cea mai populară întrecere de atletism (cam ca cea de 100 metri viteză de azi). Stadionul de la Delfi este cel mai bine păstrat. Din păcate se vede că am ajuns acolo, după o lungă perioadă fără activități turistice - locul este năpădit de buruieni.

Gymnaziul a fost construit în sec. 4 î.Hr., ceva mai jos în vale față de sanctuar. Era destinat exercițiilor fizice. Avea o zonă în aer liber - palestra și una acoperită - xystus (un fel de portic unde gimnaștii și alți sportivi exersau pe vreme rea). În plus existau o serie de clădiri anexă, precum vestiare, băi, sală de mese.