Reggia di Caserta (II)

 

Sala de recepții a reginei Maria Carolina.

Studioul principesei Maria Cristina.

Biblioteca palatului cuprinde mai multe săli, din care se vizitează vreo trei.

În fiecare an, de Crăciun, era creată o scenă a Nașterii Domnului (și a evenimentelor ulterioare) cu numeroase figurine din porțelan pictat, create de cei mai mari artiști ai epocii. Cea expusă în prezent are la bază componente ale scenei din 1844.

Palatul adăpostește și o Pinacotecă, o galerie de pictură, unde sunt expuse lucrări ale unor artiști italieni și europeni (în special din spațiul germanic) din sec. 18-19.

Teatrul regal a fost construit între 1756-1768 în stil baroc. Inițial trebuia să fie o clădire de separată, în cadrul parcului, dar la insistențele regelui teatrul a fost amenajat în interiorul palatului. Este unul dintre cele mai frumoase și mai bine păstrate teatre din epoca respectivă. Are o acustică deosebită, fiind folosit și azi pentru reprezentații teatrala și muzicale.

Parcul, ca și proiectul general al palatului, este opera lui Luigi Vanvitelli, cel mai mare arhitect italian al sfârșitului de sec. 18. Inspirația pentru amenajarea parcului își găsește rădăcinile în marele parc al palatului regal francez de la Versailles. Este împărțit în două suprafețe - Grădina italiană și Grădina engleză - și acoperă o suprafață de 120 de hectare. Pentru că trebuia să prindem avionul, dar și pentru că ne-a murat bine o ploaie torențială, nu am avut timp să vizităm decât o mică parte a parcului.