Meknes este unul din cele patru orașe imperiale ale Marocului. Se găsește în jumătatea de nord a țării, la vreo 50-60 km sud-vest de Fes. Orașul a fost numit după un trib berber din zonă - miknasa, ori imeknasen.
Meknes a fost întemeiat în sec. 11 de către sultanii almoravizi, ca o colonie militară, pentru a ține în frâu zisul trib. Veacul următor orașul a fost distrus de almohazi (dinastia ce a înlocuit-o pe cea almoravidă). Totuși, orașul devenise important din punct de vedere strategic și comercial, așa că tot ei l-au reconstruit. În 1244 este cucerit iarăși, tot pe fondul unui război civil ce a avut ca rezultat o schimbare de dinastie. Marinizii, căci de ei este vorba, au luat Meknes prin forța armelor, dar fără să-l distrugă. Noii sultani au depus eforturi pentru a dezvolta și înfrumuseța orașul și chiar au rezidat uneori aici, deși capitala oficială era Fes.
În sec. 16-17 Meknes trece printr-o perioadă de declin economic. O bună parte a populației, în special cea care stătea la baza avântului economic (artizani și neguțători) au migrat către alte orașe. O bună parte din monumentele laice și religioase au căzut în decrepitudine. Relansarea a avut loc începând cu a doua jumătate a sec. 17, după ce la conducerea Marocului ajunge dinastia alaouită (care domnește și azi). Al doilea sultan alaouit, Moulay Ismail, și-a stabilit capitala aici. În următorii 55 de ani, cât a ținut domnia sa, Moulay Ismail a depus eforturi susținute pentru a aduce Meknes la același nivel de splendoare ca Fes sau Marrakech. Inclusiv prin ridicarea unui impresionat kasbah - citadela regală.
După moartea lui Moulay Ismail în 1727, urmează o perioadă tulbure pentru Maroc, fii defunctului sultan fiind angrenați într-un conflict civil pentru tron. Meknes și-a pierdut statutul de capitală și, o dată cu el, avântul economic. Marele cutremur din 1755 a avut ca rezultat mii de morți și distrugeri substanțiale, atât în orașul propriu-zis, cât și în complexul palatului regal. În deceniile următoare, unii sultani vor restaura câteva dintre monumente (în special palatul și moscheile mari), dar restul a fost lăsat să se degradeze mai departe.
În 1912 Marocul devine un protectorat francez. Noile autorități coloniale au avut mai multă grijă de Meknes, decât sultanii precedenți. Orașul istoric a fost protejat, drumurile și sistemul de canalizare au fost îmbunătățite, monumentele importante au fost restaurate. O nouă epocă de creștere economică a fost declanșată de noile tehnologii occidentale în domeniul agricol. Ca urmare populația a crescut de la vreo 25.000 de locuitori la instaurarea dominației franceze, la 150.000 în anii '40. După ce Marocul și-a redobândit independența în 1956, Meknes a continuat trendul ascendent. Azi este al șaselea oraș ca mărime al țării. Centrul istoric a fost inclus în lista UNESCO a patrimoniului mondial în 1996.
Din păcate nu am avut prea mult timp în acea zi, dar ne-am învârtit câteva ore prin orașul vechi.
Palatul regal, evident, nu poate fi vizitat. Moscheile la fel. Așa că cel mai important monument arhitectonic deschis turiștilor este Mausoleul lui Moulay Ismail, sultanul de care am făcut vorbire mai sus. Construcția mausoleului a fost începută chiar de Moulay însuși, dar complexul funerar a fost modificat și lărgit de mai multe ori, așa că abia fiul lui a reușit de definitiveze proiectul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu