Brașov (III)

Biserica Neagră este biserica parohială principală a cultului luteran din Brașov. Cu o lungime de 89 de metri, o lățime de 38 de metri și înălțimea maximă de 65 de metri, este cea mai mare biserică gotică din Transilvania. De fapt, este a doua ca mărime din România, după Catedrala Mântuirii Neamului. Zice-se, numele i-ar veni de la zidurile înnegrite de fum după marele incendiu din 1689 (nimeni nu știe de fapt, este doar o teorie, câtă vreme nu este numită așa decât din sec. 19).

O primă basilică a fost ridicată aici, prin sec. 13, în stil romanic. Aceasta a fost distrusă în 1241 de mongoli. Orașul a avut nevoie de ceva timp pentru a se reface, așa că o nouă biserică a fost pusă în discuție abia sfârșitul sec. 14. Lucrările efective au demarat în 1383 și au luat sfârșit în 1477; oarece lucrări minore au avut loc și după această dată.

Biserică catolică, a primit hramul Sf. Fecioare. În sec. 16 reforma protestantă a pătruns în Transilvania. Sașii din Brașov au fost atrași spre luteranism prin eforturile cărturarului și teologului umanist Johannes Honterus. Astfel, în 1542, Biserica Neagră a devenit un lăcaș de cult luteran, multe din altarele și alte decorațiuni religioase catolice fiind îndepărtate.

Biserica a fost serios afectată de pârjolul din 1689. Tot ce putea arde în interior s-a transformat în scrum, iar o parte a bolților s-au prăbușit. Reconstrucția unei clădiri atât de ample s-a dovedit în afara aptitudinilor meșterilor locali, fiind aduși maeștri pietrari din Gdansk. În cele din urmă, șantierul a fost încheiat în 1722.

Portalurile gotice au fost realizate în sec. 15.

Intrarea principală.

Tot din sec. 15 sunt statuile ce împodobesc zidurile exterioare.

Fresca ce o înfățișează pe Fecioara cu Pruncul a fost pictată între 1476-1490 și este una din puținele elemente de artă bisericească care au supraviețuit incendiului din 1689.

Altarul principal în stil neogotic datează din 1866.

Strane pictate din sec. 18.

Biserica Neagră se mândrește cu cea mai mare colecție de covoare anatoliene din Europa (mă rog, din afara Turciei, dacă mai consideră cineva țara asta spațiu european).

Cristelnița din bronz a fost realizată în 1472.

Amvonul baroc datează din 1696.

Pietre de mormânt din sec. 16-17.

Suporți sculptați ce susțin nervurile bolților (sec. 15-16).

Piața Sfatului a fost centrul administrativ, comercial și cultural al Brașovului. Clădirile din jurul pieței au fost afectate de incendiul din 1689; aspectul actual datează din sec. 18. Tot pe atunci, în 1737 mai exact, piața a fost pavată cu piatră.

Casa Sfatului este vechea primărie medievală a orașului. Inițial, aici era doar un turn de pază. În sec. 15 s-a decis ridicarea primăriei aici, dar lucrările efective au avut loc abia între 1521-1528. În Casa Sfatului a convocat Mihai Viteazul Dieta (parlamentul medieval al Transilvaniei) după victoria de la Șelimbăr. Clădirea a suferit mai multe modificări, în special după cutremurul din 1662 (când partea superioară a turnului s-a năruit) și după pojarul din 1689. Altele au avut loc în sec. 18-19. Azi adăpostește Muzeul de Istorie.

Biserica Sf. Nicolae este o biserică ortodoxă construită în Șcheii Brașovului - cartierul din afara zidurilor orașului, unde locuiau români. O biserică din lemn este atestată aici încă din 1399. Biserica de piatră a fost construită în mai multe etape, în sec. 15-16, cu sprijinul domnitorilor munteni Vlad Călugărul, Neagoe Basarab și Petru Cercel, precum și cu cel al voievodului moldovean Aron vodă. Biserica a mai primit donații generoase de la Petru Rareș, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu și chiar împărăteasa Elisabeta a Rusiei, transformând-o în cel mai important lăcaș ortodox românesc din Transilvania. Aspectul actual și frescele exterioare datează din sec. 18.

Clădirea Școlii românești din Șchei. Școala a fost menționată încă din 1497, predându-se și în limba română. O clădire din piatră pentru școală a fost construită de Aron vodă între 1595-1597. În 1760 s-a ridicat un nou edificiu în stil baroc, care a rămas neschimbat până azi, când adăpostește un muzeu (care era închis în acea duminică). Aici și-a tipărit diaconul Coresi cărțile sale în română și slavonă.

În curtea bisericii se găsește mormântul lui Nicolae Titulescu - om politic, jurist, profesor universitar, președinte al Adunării Generale a Ligii Națiunilor (precursorul ONU), unul din cei mai mari diplomați și oratori ai Europei interbelice. Titulescu a murit în 1941, în Franța, iar dorința sa de a fi înmormântat aici a fost îndeplinită abia după căderea regimului comunist.