Brașov (IV)

Comerțul și meșteșugurile au transformat Brașovul într-un oraș prosper. Bogăția sa, însă, a fost o armă cu două tăișuri. Sigur, localnicii se puteau lăuda cu un trai îmbelșugat. Pe de altă parte, au dobândit și dubioasa faimă de a locui într-unul dintre cele mai des asediate orașe din Ardeal. Ba turcii, ba tătarii își așezau tabăra sub zidurile urbei. Și când nu erau mahomedanii, muntenii sau moldovenii dădeau și ei o raită. Urmarea a fost construirea unei impresionante centuri de fortificații.

Inițial erau doar niște valuri de pământ, palisade din trunchiuri de copaci și șanțuri. Din sec. 15 începe extinderea și modernizarea fortificațiilor. Au fost construite ziduri din piatră, înalte de 12 metri și cu o grosime ce varia între 1,70 - 2,20 metri. În total zidurile Brașovului măsurau 3 kilometri lungime. De-a lungul lor se găseau 28 de turnuri pătrate. De asemenea, au fost ridicate și 7 bastioane dotate cu platforme pentru tunuri.

Liniile de ziduri erau duble pe laturile dinspre Dealurile Tâmpa și Warthe și spre Șchei și chiar triple pe latura de nord-est, unde terenul era deschis. Zidurile de aici, precum și cele dinspre Șchei au fost demolate în sec. 19, pentru a permite orașului să se extindă. Cele dinspre dealuri au fost păstrate în bună parte - aici pantele abrupte împiedicau dezvoltarea urbană.

Cel mai bine s-au păstrat zidurile de pe latura de sud-este. Însă doar una din cele două centuri a fost salvată. Cea exterioară a fost demolată, pentru a face loc unei promenade.

Bastionul Postăvarilor a fost, de fapt, construit de breasla aurarilor, între 1450-1455. Abia în 1640 a fost preluat de postăvari.

Bastionul Funarilor a fost construit în 1416 de breasla frânghierilor. A fost serios avariat în incendiul din 1689 și refăcut în sec. 18.

Bastionul Țesătorilor a fost construit de breasla omonimă în 1421. Fortificația a fost cruțată de pojarul din 1689 și își păstrează în cea mai mare parte aspectul inițial.

Poarta Ecaterinei a fost construită în 1526 de breasla croitorilor pe latura dinspre Șchei a zidurilor. Și-a luat numele de la strada cu același nume, care trecea pe sub ea.

Turnul Alb a fost ridicat între 1460-1494 de cositorari și arămari pe latura de nord-vest a cetății. Este cel mai masiv și cel mai puternic fortificat dintre turnuri. Era situat în afara zidurilor, de care era legat printr-un pod basculant din lemn.

Bastionul Graft a fost construit între 1515-1521 de breasla șelarilor. Făcea legătura cu Turnul Alb.

Bastionul Fierarilor a fost construit în 1529 și extins ulterior. A fost distrus parțial în 1689, dar a fost refăcut după două decenii. Deasupra, în stânga, este Turnul Negru. Ca și cel Alb, era o fortificație independentă, în afara zidurilor. Datează din sec. 15 și a avut o existență zbuciumată. Lovit de trăsnet în 1559, ars în 1689, iar distrus de trăsnet în 1696, dar refăcut de fiecare dată.

Pentru o protecție suplimentară a fost edificată o fortificație la nord de oraș, pe Dealul Straja. Cetățuia de pe Strajă a fost construită în mai multe etape. Pe la anul 1400 acolo era doar un turn de piatră. În 1524 turnul a fost înconjurat de o fortăreață din lemn. Ideea unei fortificații din lemn în epoca tunurilor nu a fost chiar atât de inteligentă, aceasta fiind distrusă doar 5 ani mai târziu de armata Moldovei condusă de Petru Rareș. Prima fortificație a fost înlocuită la jumătatea sec. 15 cu o cetate din piatră, înconjurată de un șanț și un val de pământ. În cele din urmă, în 1630, a fost adăugat un zid exterior de formă patrulateră, întărit cu bastioane la colțuri. O nouă extindere a avut loc în 1773. Azi este muzeu.

Curtea centrală, cu fântâna săpată în 1625.