Basarabia (I)

Sau Republica Moldova. Sau Moldova di pisti Prut. Sau cum pohtește onor cetitoriul.

Prin iunie am tras o tură scurtă prin Riepublică. Ținta principală a fost Chișinău, dar am reușit să parcurgem destul de mult și prin țară.

Basarabia nu are, în general, peisaje care să te lase cu gura căscată. Doar niște dealuri molcome și ceva văi. Frumușel, nimic de zis - dar nimic mai mult. Așa, după un periplu rapid și incomplet, imaginea este per ansamblu pozitivă. Câmpurile sunt cultivate, satele sunt ordonate și gospodărite, nu am văzut mizerie pe niciunde (spre deosebire de sora arogantă din UE, unde mustesc șanțurile de ambalaje), nici buruieni. Nici prin oraș nu am văzut murdar pe jos.

Oamenii sunt politicoși și îndatoritori. Se vorbește destul de multă rusă pe stradă, dar, la urma-urmei, 15% din populație este formată din ucraineni (dap, ei sunt cei mai mulți), găgăuzi și ruși (în ordinea asta). Însă nu e problemă, acolo unde ai tu treabă (localuri, magazine, benzinării, muzee, etc), o să vezi că ăia de găvăresc pa ruski, o trec repede pe română cu tine. Înțeleg că alogenii lor sunt cam ca ungurii noștri din secuime - mulți vorbesc prost sau deloc română, drept care, atunci când sunt într-un grup de prieteni mixt, o dau toți pe rusă. Asta ar putea fi o explicație.

Drumurile sunt destul de proaste pe segmente întinse. Nu sunt rupte - nu am văzut nicio groapă. Dar încă mai au bucăți realizate după model sovietic, din plăci de beton, așa că pe mulți kilometri vei fi zguduit de-o să-ți migreze rinichii în esofag. Au și drumuri bune, mai ales alea reparate de americani (dap, lor le-au reparat drumuri gratis; „cu sprijinul poporului american” - scrie cu litere de-o șchioapă pe panouri la fiecare câțiva kilometri; noi cu Bechtelu'). Cel puțin șoseaua de la Chișinău la Soroca era ca-n palmă. Camerele radar sunt rare, iar echipajele și mai rare (și semnalate pe waze), deci poți mâna mai repede, că drumurile sunt destul de drepte și cu vizibilitate bună. În oraș, totuși, nu te juca cu regulile. Nouă ne-au săltat căruța de sub fund pentru că era parcată aiurea. Noroc că amenda și taxa de recuperare au fost mai mult decât rezonabile.

Că veni vorba, moneda lor este leul moldovenesc (cam 4 bucăți la unul de-al nostru). Prețurile sunt mai mici decât la noi, dar nu atât de mici pe cât ne-ar fi plăcut nouă. Cred că pentru ei sunt chiar măricele, ținând cont că salariul mediu brut peste Prut îi cam 13-14.000 de lei moldovenești (la vreo 3.500 de lei de-ai noștri - spre comparație, în România depășește 8.300 de lei). Altfel, localurile erau pline și pe stradă erau multe mașini bengoase. Vechea poveste - cu cât este o țară mai săracă și mai coruptă, cu atât sunt prețurile mai mari proporțional față de Vest (să vă zic că la Lidl în Munchen sunt prețuri mai mici decât la Lidl în București?). Poți plăti cu cardul în majoritatea locurilor, dar nu peste tot. De aia e recomandabil să pleci de acasă cu ceva lei moldovenești. Sau, să cauți pe acolo o casă de schimb ori un ATM.

Satele or fi ele curate și aranjate, dar casele sunt acoperite cu azbest.

Drumul spre Soroca, cel reparat de yankei.

Câmp cu lavandă pe drumul către Tighina. Pentru 50 de MDL aveai voie să intri și să faci poze. Am zis pas - se vede frumos și peste gard. 

La dus am luat ruta din sud, prin Galați, ca să profităm de A2 și să scăpăm de E85 cu aglomerația lui. Ei, pe teritoriul moldovenesc, drumul ne-a dus prin Găgăuzia, inclusiv prin capitala provinciei - Comrat. Găgăuzii vorbesc o limbă turcică, dar sunt ortodocși și au apărut în sudul Basarabiei destul de târziu, prin sec. 19, atrași de administrația rusească prin acordarea de pământ gratis. Sunt mai multe teorii asupra originii lor: populații tiurcice din Asia Centrală, turci, ori populație balcanică (bulgari sau greci) turcizată. Probabil ultima, ținând cont că sunt creștini, iar un studiu asupra ADN-ului a arătat că fac parte din grupul de populații balcanice. Găgăuzia este o provincie autonomă, iar localnicii sunt rusofili. Propaganda de la Kremlin și idioții utili locali i-au prostit de cap că vor fi asimilați sau chiar deportați dacă Republica Moldova intră în UE sau se unește cu România. Limbile oficiale sunt găgăuza, rusa și româna. Alfabetul oficial este cel chirilic. Inscripțiile oficiale sunt întâi în română cu alfabet latin, apoi în rusă cu alfabet chirilic (în găgăuză nu prea am văzut). În cazul companiilor private, unele au denumirea și reclame în rusă, dar majoritatea sunt bilingve, ori doar în română. În Comrat, când am întrebat un localnic unde găsim un magazin, nu a chemat gloata să ne dea afară din oraș cu furci și torțe, ci ne-a explicat amabil într-o română destul de aproximativă (engleză nu știa) pe unde s-o luăm.

Comrat este un târgușor cu vreo 20.000 de locuitori, nu-i mare scofală de capul lui. Bine, nici nu am pierdut mult timp pe aici.

Biblioteca orașului a fost refăcută cu banii lui Erdogan și redenumită ca atare.

Mașinile de poliție din „Republică” sunt Dustere sau Logane.

Clădirea guvernului local, singurul loc unde am văzut o inscripție în găgăuză.

În față - statuia lui Lenin, normal.