Mânăstirea Căpriana se numără printre cele mai vechi astfel de lăcașe de pe teritoriul Basarabiei (a doua din cele păstrate până azi). Se găsește la vreo 45 de kilometri nord-vest de Chișinău. Nu se știe exact când a fost întemeiată, dar este menționată pentru prima oară într-un hrisov dat de domnitorul Alexandru cel Bun în 1429 (se crede că a fost ridicată de același domnitor câțiva ani mai devreme, 1425 fiind una din ipoteze). Prima biserică nu mai există, fiind probabil distrusă de un cutremur în 1516. Petru Rareș a construit o nouă biserică pentru mânăstire, cândva între 1542-1545. Această biserică are hramul Adormirea Maicii Domnului. Alți domnitori, precum Alexandru Lăpușneanul sau Vasile Lupu au contribuit la refacerea și înfrumusețarea mânăstirii.
În 1812 Basarabia este cedată de sultan Rusiei. Mânăstirea Căpriana a continuat să se bucure de sprijinul noilor autorități. Biserica a fost refăcută. Din vechiul lăcaș moldovenesc au fost păstrate zidurile până la cornișă, acoperișurile fiind refăcute în stil neoclasic rusesc. În 1840, în cadrul complexului monahal a fost ridicată o a doua biserică, cu hramul Sf. Gheorghe. Ulterior, este construită și o a treia (cu hramul Sf. Nicolae), dar cea din urmă este mai mult o sală, în care se țin slujbele iarna.
În perioada sovietică mânăstirea a fost închisă, diferitele ei componente fiind transformate în spital de copii, club sătesc, depozit, etc. Clopotele, diferitele obiecte de cult și cărțile (multe și prețioase) au dispărut sau au fost distruse. A fost redeschisă după căderea regimului comunist, iar între 2003-2005 a fost restaurată.
Cetatea Soroca a fost construită de Ștefan cel Mare, cândva spre sfârșitul sec. 15, pentru a proteja un vad al Nistrului în cazul unor invazii tătare sau polone. Fortificația ridicată de marele voievod avea ziduri din lemn și un val de pământ. Actuala cetate din piatră a fost construită de Petru Rareș între 1543-1546. Cetatea are formă rotundă și 5 turnuri - 4 de formă circulară, iar cel care adăpostește poarta de formă pătrată. În acea vreme exista și un șanț exterior, probabil umplut cu apă din Nistru. Timp de aproape de 2 secole cetatea nu a fost niciodată cucerită. Doar în cursul războiului ruso-turc din 1735-1739 a fost luată de asalt și parțial distrusă de trupele rusești. A fost restaurată între 2013-2015.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu