Luni dimineaţa. Sună ceasul. Este luni dimineaţa, după duminica. După week end. Ce bine a fost în week end. Timp liber, somn. Poate distracţie. Stau în pat, nu-mi vine să mă ridic. Îmi vine să mă urc pe pereţi, când mă gândesc că mă aşteaptă o nouă săptămână de sculat la şase, de mers la birou, de muncă.
Off, urăsc zilele de luni dimineaţa.
Stau în pat şi mă gândesc. Judec săptămâna ce s-a scurs. N-a fost tocmai rău. Sigur, se putea şi mai bine. Acum, vine o nouă săptămână. O nouă şansă. O nouă şansă de a repara. O nouă şansă de a te întâlni cu prietenii. Şansa unei noi realizări. Fac planuri pentru noua săptămână. Ieşire cu prietenii la "una mică". Sau un munte în week end-ul viitor. Sau poate mă hotărăsc s-o invit la o cafea. Sau ... Atât de multe posibilităţi.
Iubesc zilele de luni dimineaţa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu