Of, Doamne, nu e aşa uşor să postezi ceva pe blog. Nu e uşor dacă nu ai chef de aşa ceva, dacă nimic nu îţi trezeşte atenţia, curiozitatea, pofta. Dacă eşti plictisit. Sau mai rău, sictirit de tot, toţi, toate.
Şi cum aş putea avea chef? Hai să vedem cam cu ce mă pot lăuda? Mmmh, e ceva? Nu? Damn!
Ia, să văd cât de mult pot scrie despre nimic. Ce am făcut eu, în ultimul timp? Păi, am avut grijă să-mi complic viaţa, apoi s-o complic şi pe altora (alteia). Şi ce talent monumental am pentru aşa ceva. Altfel, de luni încoace, o ţin tot într-un oftat. Mă uit pe geam şi oftez. Deja am ajuns să mă agasez, ce capac după ceafă aş merita! Păcat că nu are cine să mă servească.
Azi a fost urât, frig, ploaie, cenuşiu. Afară şi în mine. Nu am chef de nimic. Nu am chef de scârbiciu. Nu am chef să merg acasă. Nu am chef să ies în oraş.
Câtă deprimare, nu?
Ei, nu! Sau nu chiar. Vine sfârşitul de an (iar al meu nu a fost chiar aşa bun), nu mai am răbdare. VREAU VACANŢĂ!!!
Şi vacanţa vine. O bucăţică din ea, mai întâi. În week end, îmi iau gaşca şi merg la munte. Abia aştept să evadez.
Aolică, ce de aiureli am putut să scriu. Şi mai e şi vecinul de deasupra, care îşi face de lucru cu bormaşina în capul meu.
Băi, ştiţi ce? NU AM CHEF AZI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu