O zi în Apuseni

În preumblările noastre de astă-vară ne-am oprit puţin în Gârda de Sus, un sat (şi comună) situat în inima Apusenilor, pe Valea Arieşului ( se urmează DN 75 din Alba Iulia, prin Câmpeni, către Ştei). Zona este superbă, cu multe obiective de vizitat şi cu peisaje demne de materiale publicitare. Şi FOARTE ieftină.
Cum îţi poţi petrece o zi bucurându-te de frumuseţile din jur într-o manieră confortabilă? Ce voi descrie mai jos necesită un mijloc de deplasare auto, căci e destul de mult spaţiu de acoperit  pentru o singură zi. Drumul este bun, în sensul de proaspăt asfaltat. De fapt, încă se mai lucra pe unele segmente la momentul respectiv.
Aşadar, din Gârda se pleacă pe Cheile Ordâncuşii în sus. Vechiul drum de pământ a fost asfaltat, dar, din cauza cheilor foarte înguste, nu a fost lărgit. Are o singură bandă, iar din loc în loc câte o alveolare. Din fericire nu-i nici foarte circulat. Cheile sunt declarate rezervaţie naturală. Prima oprire la vreo 2,5 km pentru a vizita Peştera Poarta lui Ionele. Nu e prea mare sau spectaculoasă, nici dificil de explorat. Din păcate a fost amenajată recent (în 2010 nu era), numai bine să plăteşti 10 lei. Pe lângă cele trei cuvinte despre peşteră şi liliecii din ea, ghidul îţi povesti şi că numele vine de la un fel de haiduc local, care se ascundea acolo.

Apoi se continuă pe chei...

... şi se trece peste o culme, unde şoseaua face o întoarcere în "U" şi începe să coboare către Gârda Seacă. Trece prin satul Scărişoara, dar nu ne-am oprit - văzusem gheţarul cu altă ocazie.

Gârda Seacă izvorăşte din peştera Gura Apei (închisă) în zona unui platou carstic măricel şi curge cam 20 km înainte să se verse în Arieş. Valea sa traversează mai multe chei, iar în partea superioară este "împănată" cu peşteri şi grote mai mici (numite în graiul locului "hude" - Huda Orbului, Huda Oilor, etc).

Aici doar o porţiune din drum a fost asfaltată.

Spre capătul văii se găseşte cătunul  Casa de Piatră.

Multă vreme Casa de Piatră a fost considerată cea mai izolată aşezare permanent locuită din Apuseni. Dar, acum că se asfaltează, izolarea nu mai e de actualitate şi cu atât de multe obiective turistice în jur apar şi investitorii.

De aici, se urcă pe o potecă prin pădure cam jumătate de oră către...

... Peştera Gheţarul de la Vârtop.

Peştera a fost cunoscută de multă vreme (de fapt, aici s-au găsit cele mai vechi urme al omului de Neanderthal din România), dar nu a fost explorată ştiinţific decât în anii '50. Gheţarul de aici este mai mic decât cel de la Scărişoara şi mai puţin vizibil, fiind acoperit de aluviuni. Asta nu face peştera mai puţin spectaculoasă. În momentul de faţă, peştera este "amenajată". Astă-vară asta însemna plata a 10 lei către un puşti - ghidul, deşi el explica că tată-su' era ghidul titular, fiind atunci ocupat. Pentru bani nu s-a dat bilete, trebuind să-l credem pe cuvânt că vor fi vărsaţi în contul parcului naţional. "Amenajarea" mai cuprindea câteva lanterne frontale cu bateriile pe ducă şi nişte cordeline întinse prin peşteră în locurile mai alunecoase.

În apropiere de Vârtop se poate vizita Peştera Coiba Mare. Are o lungime de peste 4 km, dar partea vizitabilă este mult mai mică, dacă nu ai echipament special. Iar, dacă a plouat mai cu aplomb, nu se vizitează deloc. De altfel, sora ei junioară, Coiba (evident) Mică, nu se poate vedea fără echipament decât după luni de secetă crâncenă. Coiba Mare deţine cel mai mare portal de intrare dintre toate peşterile din România (47 m pe înălţime, 74 m pe lărgime). Peştera nu este amenajată, nici închisă. Intră cine vrea, iese cine poate.

Niţel mai la vale, Gârda Seacă, după ce a trecut prin cele două Coibe, iese la suprafaţă prin Izbucul Tăuzului. Carele este cea mai adâncă peşteră scufundată din ţară, extrem de explorat din cauza unor pasaje foarte înguste şi întortocheate. Din câte am înţeles, încă nu i s-a dat de fund, dar, în 2002, un speolog polonez a reuşit să atingă adâncimea de 80 de metri (şi să moară).

Pe timp de zi se vede cam aşa...

Dar noi am ajuns în fapt de seară, deci ni s-a înfăţişat cam aşa...

Când ziceam că lucrurile sunt ieftine pe acolo. În acest frumos şi bine pus la punct restaurant (înăuntru are ditamai sala, pe două niveluri)

amplasat pe malul Gârdei Seci, colţ cu DN-ul, preţurile la băuturi arătau cam aşa

Cele de la felurile masticabile erau similare.