Cum ziceam în alt articol, moșia Sâmbăta de Sus a fost achiziționată de marele vornic Preda Brâncoveanu, în anul 1654. Trei ani mai la vale, noul proprietar construiește un schit cu o bisericuță de lemn pe valea râului Sâmbăta.
Nepotul zisului boier oltean a fost domnitorul Constantin Brâncoveanu. Aceasta a transformat schitul într-o mânăstire, ridicând și o biserică de piatră (cândva între 1696-1707). Fresca interioară a fost pictată în anul 1766 de zugrafii Ionașcu și Pană. Din 1699 Transilvania devenite parte componentă a Imperiului Habsburgic. Adept al impunerii cultului catolic, împăratul Leopold I a încercat să-i atragă pe români prin înființarea Bisericii Unite cu Roma (Greco-Catolică). Tot în acest sens, de-a lungul sec. 18 numeroase așezăminte monahale ortodoxe din Transilvania au fost desființate și distruse de autoritățile austriece. Mânăstirea de la Sâmbăta de Sus a fost cruțată o lungă perioadă din respect pentru domnitor, care fusese un aliat (și chiar primise titlul de prinț al Imperiului Habsburgic) și urmașii săi. Însă, după 1722 moșia a fost pierdută în favoarea unui negustor român din Sibiu, căruia familia Brâncoveanu îi datora o sumă considerabilă de bani. În aceste condiții, autoritățile au renunțat la timiditate. În 1785 mânăstirea era desființată, iar biserica bombardată cu artileria și grav avariată.
Deși Brâncovenii și-au recăpătat proprietatea, mânăstirea tot desființată a rămas. Abia după realizarea Marii Uniri, în anul 1926, mitropolitul ortodox al Ardealului, Nicolae Bălan, a demarat acțiunea de refacere a așezământului. Prima etapă a lucrărilor a luat sfârșit în 1946, când noua mânăstire a fost sfințită. Pe cât posibil frescele din sec. 18 au fost păstrate și restaurate. Noi construcții au fost adăugate mânăstirii în anii '70-'80 și după 1989.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu