Angelokastro

A fost una dintre cele mai importante fortărețe din Corfu. A fost construită pe o înălțime ce străjuiește coasta de nord-vest a insulei. Avea un dublu rol: apărarea zonei împotriva raidurilor piraterești și supravegherea strâmtorii dintre Corfu și Italia - practic era un avanpost al sistemului de apărare ce proteja intrarea în Marea Adriatică. Nu se știe sigur când a fost construit actualul castel. Se crede că la începutul sec. 13, imediat după cucerirea Constantinopolului de către cruciați, deși cercetările arheologice sugerează existența aici a unei cetăți mai vechi, posibil din sec. 5-6. Documentar vorbind, Angelokastro este pomenit abia într-un act al regelui Neapolelui din 1272.

În sec. 13 castelul și-a schimbat frecvent proprietarul: de la Despotatul de Epir la bizantini, apoi la Regatul Siciliei, iar la epiroți, iar la bizantini. Cu toate acestea, el nu a fost niciodată cucerit. Trecerea de la un stăpânitor la altul s-a realizat prin ocuparea întregii insule.

Din 1386 Angelokastro, împreună cu întreaga insulă, au intrat în posesia Veneției. Venețienii au lărgit și întărit fortificațiile castelului, întrucât era principala pavăză a lor împotriva oricui încerca să pătrundă în Adriatica și să ajungă la laguna venețiană. Până la începutul sec. 16 Angelokastro a fost reședința guvernatorului venețian și tot aici își aveau principala bază galerele Serenissimei. În caz de invazie, în castel se adăpostea populația rurală din împrejurimi. Atenția acordată fortificațiilor sale și-a arătat importanța din nou și din nou. Lăsând la o parte numeroasele incursiuni de mică importanță, apărătorii castelului (ajutați de localnici) au respins mai multe asedii majore - genovezi în 1403 și 1461, otomani în 1537, 1571 și 1716. După această dată, odată cu progresele înregistrate în dezvoltarea artileriei și a tehnicilor de asediu, vechiul castel a devenit inutil și a fost părăsit. Treptat, sub acțiunea factorilor naturali s-a degradat. A fost restaurat și pus în circuitul turistic la începutul anilor 2000.

În punctul cel mai înalt al fortului a fost ridicată o bisericuță cu hramul Sf. Mihail. Clădirea actuală datează de prin sec. 15, dar suprapune un lăcaș creștin mai vechi.

În partea de est a cetății a fost săpată în stâncă o capelă dedicată Sf. Chiriac. În capelă s-a păstrat o frescă din sec. 18.