Biserica fortificată de la Biertan

Este un complex arhitectonic medieval compus din biserica de mari dimensiuni și un puternic sistem de fortificații, ridicat în centrul satului omonim din județul Sibiu. Biserica propriu-zisă este închinată Fecioarei și a fost ridicată în stil gotic târziu, între anii 1490-1520, peste ruinele unei biserici mai vechi, din sec. 12 Este ultima construită în Transilvania în stil gotic și una dintre cele mai mari.

Fortificațiile se compun din trei rânduri de ziduri, întărite cu 6 turnuri, trei bastioane și un sistem complex de acces în interior, care obliga trecere printre două ziduri și pe sub mai multe turnuri. Existau și alte două turnuri, dar acestea au fost demolate în sec. 19. Prima incintă fortificată a fost ridicată la începutul sec. 15, imediat după zidirea bisericii. A doua incintă, împreună cu scara de lemn acoperită, datează din sec. 16. Ultima - incinta exterioară - a fost construită la sfârșitul anilor 1500 și începutul anilor 1600. Sistemul de fortificații de aici este unul dintre cele mai puternice din Transilvania. Aceasta s-a datorat faptului că Biertan a fost centrul unui episcopat săsesc timp de aproape trei veacuri.

Biserica fortificată de la Biertan este cea mai bine păstrată și cea mai spectaculoasă dintre bisericile fortificate ardelene. Este și cea mai vizitată, atrăgând peste 50.000 de vizitatori anual. Din 1993 a fost înscrisă în lista monumentelor UNESCO.

Turnul cu ceas făcea parte din prima linie de ziduri. Ceasul a fost montat în anul 1508.

Bastionul estic servea în vreme de pace drept închisoare matrimonială. Aici erau închise cuplurile ce doreau să divorțeze, pentru a le forța să se împace. „Închisoarea” avea o masă mică, un singur scaun, un pat, o farfurie, o lingură și o cană. Se zice că un singur cuplu a ieșit de aici fără a se împăca.

Sașii ardeleni au adoptat cultul luteran (ori evanghelic), la scurtă vreme după ce biserica a fost terminată, astfel că nu a mai apucat să fie decorată cu fresce. Cultele protestante au interzis, în general, imaginile în biserici. Luteranismul a adoptat o politică mai moderată, povestea cu imaginile fiind lăsată [și] la latitudinea comunităților locale. În unele biserici frescele au fost distruse (ori acoperite cu var), în altele nu. Sculpturile și altarele pictate nu au fost interzise.

Altarul a fost realizat între anii 1483-1513, în stil gotic târziu, de unul sau mai mulți pictori din Viena și / sau Nürnberg. În centrul său se găsea o sculptură reprezentând-o pe Sf. Maria, dispărută ulterior. Sculptura în lemn pictat cu scena crucificării a fost adăugată în sec. 17.

Amvonul sculptat în piatră, între anii 1523-1524, este opera unul meșter brașovean numit Ulrich. Baldachinul baroc din lemn policrom a fost adăugat în sec. 1754, iar scara actuală datează din 1761.

Cristelnița sculptată în piatră datează din sec. 16.

Stranele din corul bisericii au fost realizate din lemn de tei la începutul sec. 16 (una din ele datează din 1514) și au fost sculptate de meșteri sași, dintre care se cunoaște numele unui anume Johannes Reychmuth din Sighișoara.

Portalul sacristiei a fost lucrat de același meșter sighișorean în anul 1515.

Ușa din lemn a datează din aceeași perioadă. Dispune de un sistem special și foarte ingenios de încuiere, cu o pârghie ce acționează concomitent 19 dispozitive de prindere în lăcașurile săpate în piatră. A fost expusă la expoziția mondială de la Paris din 1889, unde a fost și premiată.

Turnul mausoleu face și el parte din prima linie de fortificații. Inițial a fost cunoscut ca Turnul slăninii, deoarece aici își păstrau localnicii rezervele din zisul aliment. Din sec. 19 a adăpostit arhiva bisericii și a comunității. În 1913 a fost restaurat, ocazie cu care sub podea a fost săpată o criptă, unde au fost mutate mormintele preoților și episcopilor, care, până atunci, fuseseră în corul bisericii, lângă altar. Pe pereți sunt dispuse mai multe lespezi de mormânt sculptate în sec. 17 de meșterul Nikolaus Elias din Sibiu. Lespezile au fost pictate la origine, dar vopseaua s-a șters de pe cele mai multe.

Turnul catolicilor a fost numit așa pentru că în camera de la parter a fost amenajată o capelă pentru sașii care nu au renunțat la cultul catolic. Capela a fost decorată în sec. 16 cu fresce, din care s-au păstrat câteva.