Velez-Malaga

Este un oraș din Andalusia (provincie din sudul Spaniei), pe malurile râului Velez, la vreo 40 km est de Malaga.

Încă din sec. 8 î.Hr. fenicienii (popor din estul Mării Mediterane - azi teritoriul originar este împărțit între Liban și Siria) au întemeiat o primă așezare la malul mării. Prin secolul 3 î.Hr. întreaga regiune a fost acaparată de puternica cetate-stat din nordul Africii, Cartagina (la rândul ei o fostă colonie feniciană), pentru ca, după ce cartaginezii au fost înfrânți de romani, să devină provincie romană.

Atât fenicienii, cât și cartaginezii și romanii și-au întemeiat așezările de aici pe malul mării, pentru a ajuta latura comercială a economiei locale. Această stare de fapt s-a perpetuat și după ce, pe fondul prăbușirii Imperiului Roman, tribul germanic al vizigoților și-a creat propriul stat în Peninsula Hispanică. În anul 711 arabii din nordul Africii (maurii, cum mai erau cunoscuți) au traversat Strâmtoarea Gibraltar și au pus capăt stăpânirii vizigote, întemeind un califat propriu. Noii conducători au abandonat așezarea de la malul mării (posibil din cauza raidurilor piraților) și au reîntemeiat-o câțiva kilometri mai la nord, într-o zonă deluroasă, mai ușor de apărat. Noul oraș a fost numit Ballix (sau Ballax, Aballix) Malaca (ori Mallica) - în traducere Valea Malaga.

Orașul ocupa o poziție strategică - economică și militară - deosebită, fiind situat pe un drum ce lega partea centrală a peninsulei de litoralul sudic și a devenit repede un prosper centru comercial și meșteșugăresc. Pentru a închide accesul peste munți posibililor inamici, orașul a fost înconjurat de ziduri puternice, iar în punctul cel mai înalt a fost ridicat și un castel. Între sec. 13-15 Ballix Malaca a fost unul dintre cele mai bogate și importante orașe ale Regatului Granadei, ultimul teritoriu stăpânit de mauri în Spania.

În 1487, pe fondul ultimei faze a Reconquistei (recucerirea țării de către spanioli), regele Ferdinand II a sosit cu o armată masivă - peste 70.000 de luptători - și a asediat orașul. Apărătorii erau mult mai puțini și nu au reușit să reziste. Velez-Malaga, după cum a fost denumit de învingători, a fost cucerit după câteva zile. Populația arabă din oraș a fost expulzată și înlocuită cu creștini din alte părți ale Spaniei (cu precădere din Castilia), dar fermierilor mauri din împrejurimi li s-a permis să rămână, pentru că tehnicile lor agrare erau mult superioare.

Velez-Malaga a continuat să cunoască o evoluție economică ascendentă și după cucerirea creștină. Timp de trei secole terenurile fertile și bine îngrijite din jur au obținut bogate recolte de struguri, citrice, cereale și trestie de zahăr, o bună parte din aceste produse fiind exportate cu bun câștig până în Olanda și ținuturile germane.

Secolul 19 a adus cu sine o serie de catastrofe, care au lovit grav întreaga regiune. În 1804 a fost o amplă epidemie de febră galbenă - 60% din populația orașului a plecat să-și ia micul dejun cu îngerii. Nici nu au terminat de săpat ultimul mormânt al boleșniței, că Spania a fost ocupată de armatele napoleoniene. Invazia a adus cu sine alaiul obișnuit de masacre, violuri, jafuri și distrugeri. Abia le-au făcut vânt halitorilor de brânză stricată, că localnicii s-au trezit vizitați de mai multe episoade de holeră. Și ca să nu creadă că, gata, au suferit destul, în 1884 un sfert din oraș a fost aplatizat de un puternic cutremur. Apoi o parte din motorul economiei locale, podgoriile celebre până la curtea imperială rusă, au fost distruse de filoxeră.

Începutul anilor 1900 a fost mult mai benefic. Culturile de vin au fost refăcute, o cale ferată a legat orașul de celelalte centre majore din Spania, are loc un început de industrializare (fabrici de zahăr, par egzamplu). Din păcate, istoria încă nu terminase cu spaniolii. Între 1936-1939 are loc un cumplit război civil între „republicani” (o coaliție de partide socialiste, comuniști și anarhiști) și „naționaliști” (grupări de extremă dreaptă, coalizate și conduse de generalul Francisco Franco). Cele două tabere au luptat cu multă brutalitate și au fost responsabile de numeroase masacre. Nu o dată, o localitate era „eliberată” de una din părți, care executa pe toți cei considerați ca posibili partizani ai inamicilor, după care cealaltă tabără cucerea locul și făcea același lucru.

Velez-Malaga a suferit și el în timpul și după sfârșitul conflictului civil. Timpurile grele au luat sfârșit prin anii '60, iar situația generală actuală este mult îmbunătățită. Economia locală se bazează pe agricultură (viță de vie și culturile de fructe tropicale ocupă majoritatea terenurilor), pescuit și mai ales turism (la urma urmei, vorbim de un oraș de pe celebra Costa del Sol).

Palatul Beniel a fost construit de marchizul de Beniel între 1609-1616.

Castelul din Velez-Malaga a fost construit de arabi în sec. 10. În secolele următoare a fost lărgit, iar fortificațiile sale consolidate. În sec. 15 devenise una dintre cele mai importante fortificații ale Regatului maur al Granadei. Din păcate pentru mauri, atunci când armata creștină l-a atacat, cele mai bune trupe ale emirului luptau în altă parte. Castelul a căzut destul de ușor, în doar câteva zile. După ce a fost preluat de spanioli, a devenit sediul guvernatorului local. În 1810 trupele franceze în retragere au distrus o bună parte a zidurilor. În deceniile următoare localnicii au folosit ruinele pe post de carieră de piatră pentru case și acareturi. După 1970 ce mai rămăsese din castel a fost restaurat și deschis pentru turiști.

Biserica Sf. Maria este cea mai importantă biserică din oraș. A fost construită în 1487 peste ruinele unei moschei mai vechi. Lăcașul este caracteristic stilului arhitectonic numit mudejar, care combină caracteristici arabe și gotice.

Altarul principal a fost realizat în prima jumătate a sec. 16 în stil renascentist andaluz.

Torre del Mar este extensia de la malul mării a Velez-Malaga. Inițial doar un sătuc de pescari, azi este una din celebrele stațiuni de pe Costa del Sol.