joi, 2 februarie 2023

Mediaș (I)

Este un oraș din județul Sibiu, la vreo 55 de kilometri nord-est de orașul omonim, pe cursul mijlociu al Târnavei Mari. Există două teorii în ceea ce privește originea numelui. Din formula latină „per medias via”, care ar însemna oarecum ”la răscrucea drumurilor”; ori din „Medyes”, care în maghiara veche ar face referire la o pădurice de vișini.

Conform tradiției, ar fi fost întemeiat anul 1146, probabil de secui. Prima atestare documentară sigură datează din 1267, când așezarea este pomenită sub numele de Mediesy. La vremea respectivă, secuii se mutaseră deja mai la est, iar aici se stabiliseră coloniști sași. În 1289 apare din nou într-un hrisov regal, cu numele Terra Meddies. Dat fiind poziția sa favorabilă, la intersecția mai multor căi comerciale, Mediaș se dezvoltă repede. În 1359 primește rangul de „civitas” (oraș), iar în 1424 i se acordă printr-o patentă regală dreptul de a organiza două târguri regionale pe an.

În 1438 orașul a fost devastat de o armată otomană. Ca urmare, pe la 1450, este ridicată o fortificație în jurul bisericii Sf. Margareta, principalul lăcaș de cult al orașului. Tot cam pe acum este dată o chartă internă, în care este pomenită prima breaslă meșteșugărească - cea a croitorilor - și prima ghildă de negustori - comercianții de postavuri. În următorii 50 de ani numărul acestora urcă la 6, pentru ca în 1642 să existe 28 de bresle și ghilde înregistrate oficial, iar în 1698 - 33. Burghezii locali au decis că biserica fortificată nu este un element suficient pentru protejarea prosperității lor tot mai evidente, așa că, începând cu 1490, este construit un zid de apărare în jurul orașului. Acest zid a fost pus la încercare în 1529, când Ioan I Zapolya, pe care sașii nu îl recunoșteau ca rege al Ungariei, a asediat Mediaș. Trupele regale au avut de furcă și asediul a durat aproape un an, dar, în cele din urmă, localnicii au trebuit să se predea și să se supună. După acest episod, zidul de apărare a fost extins și întărit.

În sec. 16 Mediașul primește numeroase diplome de privilegii, devenind principalul centru urban de pe valea Târnavei Mari și unul dintre orașele importante ale Transilvaniei. Aici are loc sinodul, în urma căruia majoritatea sașilor ardeleni își declară aderarea la cultul luteran. Tot aici, în sec. 16-17, s-au ținut mai multe Diete, în cadrul cărora au fost luate decizii importante, inclusiv alegerea unor principi. De-a lungul turbulentului sec. 17, orașul a fost atacat de mai multe ori și cucerit de două (1603 și 1611), dar, de fiecare dată, și-a revenit de pe urma distrugerilor. A mai fost asediat și cucerit și în 1706, însă, de asemenea, localnicii au mers mai departe.

În ciuda importanței economice și politice, până pe la începutul anilor 1800, populația era redusă. În 1750 abia erau numărate 779 de familii (deci sub 4000 de locuitori), din care 221 se ocupau cu meșteșugurile. Acest lucru s-a datorat deciziei consiliului local de a nu permite extinderea orașului în afara zidurilor și aportul de populație română și maghiară. Abia după 1800 au apărut primele cartiere extra muros. Tot în a doua jumătate a sec. 18 existau aici mai multe școli primare, două colegii și o tipografie.

În Mediaș s-a întrunit, la 8 ianuarie 1919, Adunarea Națională a Sașilor, care a hotărât aderarea la Marea Unirea, pe baza Declarației de la Alba Iulia - document adoptat de delegații care au votat unirea și pe care guvernele ulterioare de la București l-au lejer ignorat.




S-au păstrat o parte din vechile ziduri ale orașului și câteva dintre turnurile de apărare.






Casa Schuster a fost construită între 1783-1784 de farmacistul Johann Peter Schuster.




Sinagoga din Mediaș a fost ridicată în 1896.


Clădirea Liceului Teoretic „Stephan Ludwig Roth” a fost construită între 1910-1912.




Școala Piariștilor a fost înființată ca o școală confesională de ordinul monahal catolic omonim. Școala a funcționat doar până în 1790, când a fost desființată, dat fiind numărul redus de catolici din urbe. Clădirea (Casa Guggenberger) a fost construită în jurul anului 1736, în stil baroc, iar, după desființarea școlii, a fost cumpărată de un comerciant local pe nume Guggenberger.

Niciun comentariu: