O tură prin Jaen (I)

Jaen este unul dintre orașele mari ale Andalusiei (ceva peste 110.000 de locuitori), fiind și capitala provinciei cu același nume.

Orașul a fost întemeiat de ceva populație locală, celt-iberică, prin sec. 5-4 î.Hr. În sec. 3 î.Hr. regiunea a fost cucerită de cartaginezi, însă aceștia nu au făcut mulți purici pe aici. După vreo 30 de ani, Cartagina pierde un al doilea conflict cu Roma, iar, drept compensație de război, cedează teritoriile sale din Hispania învingătorilor.

Romanii nu au distrus orașul, din contră - sub noua stăpânire a devenit o prosperă metropolă provincială. La vremea respectivă, Jaen apare în destul de multe inscripții și lucrări istorico-geografice, însă autorii acestora par a nu se decide asupra numelui, așezarea fiind pomenită drept Auringi, Oringe, Elinga, Advinge, etc. În sec. 1 d.Hr. localnici erau total romanizați, iar orașul a primit statutul de municipiu și numele de Flavio Aurgitano.

În sec. 6 peninsula hispanică este cucerită de vizigoți, un popor migrator germanic. Aceștia nu au ocupat propriu-zis orașul, dar au instalat o garnizoană și au pretins diverse taxe. Astfel, modul de viață romanic a putut continua încă vreme îndelungată după dispariția Imperiului Roman.

În anul 711 arabii nord-africani au distrus Regatul vizigot și au întemeiat un califat propriu, cu capitala la Cordoba. Califatul a cunoscut o perioadă de dezvoltare și înflorire, dar, la începutul sec. 11, a fost măcinat de crize dinastice și războaie civile, care au avut ca rezultat împărțirea sa în mai multe regate / emirate independente numite Taifa. Jaen, în acel timp numit Jayyan, a devenit capitala unei astfel de taifa. În perioada maură, orașul s-a dezvoltat și a prosperat, devenind unul dintre orașele cele mai importante de sub stăpânirea musulmanilor. 

Arabii nu reușiseră să cucerească întreaga Hispanie, în colțul nord-vestic, în niște văi sălbatice și greu de pătruns, s-a păstrat un minuscul principat creștin. De aici a pornit Reconquista - recucerirea spaniolă. Aceasta a luat avânt pe fondul permanentelor conflicte dintre numeroasele taifa. Jaen, oraș bogat și cu o deosebită însemnătate strategică, a fost vizat de mai multe asedii. Până la urmă, în anul 1246, a fost cucerit de Ferdinand III - regele Castiliei. După cucerirea creștină, Jaen a continuat un timp să se bucure de privilegii și să se dezvolte; chiar a fost sediul curții regale în mai multe rânduri. După 1600 însă începe un lung proces de decădere economică și demografică, deși și-a păstrat rolul religios (centrul unei arhiepiscopii) și cultural.

În timpul războiului civil spaniol (1936-1939), Jaen a trecut de partea republicanilor, autoritatea în plan local fiind asumată de o coaliție între comuniști și anarhiști. Aceștia s-au dedat la represalii împotriva celor percepuți ca adversari politici, mulți dintre aceștia fiind executați fără proces. Băștinașii au pariat totuși pe echipa greșită. Războiul a fost câștigat de naționaliștii generalului Franco, care au avut grijă să răspundă cu aceeași monedă.

Sediul primăriei orașului a fost ridicat în 1901.

Consiliul provinciei Jaen își are sediul într-un palat construit în 1867.

Castelul Santa Catalina a fost construit pe dealul omonim, ce domină orașul. Arabii au construit aici o primă fortificație în sec. 10. După ocuparea orașului în 1246 de către forțele castiliene, creștinii au extins considerabil vechea cetate, ridicând noi ziduri și turnuri. După cucerirea definitivă a Regatului Granadei, pericolul unui atac extern a încetat. Ca urmare, garnizoana locală a fost desființată, iar castelul și-a pierdut rolul militar, deși o vreme clădirile sale au fost folosite de unele instituții civile (de exemplu, consiliul local și-a avut aici sediul în sec. 17-18). În 1812 în castel s-a instalat o garnizoană franceză. În 1812, când armatele napoleoniene au fost silite să părăsească Spania, garnizoana s-a retras, nu înainte de a distruge o parte a zidurilor și vreo 2 turnuri. Totuși, pifanii franțuji de acum două secole nu s-au ridicat la înălțimea prostiei contemporanilor noștri. Între 1965-1974 o bună parte a castelului a fost distrusă, pentru a face loc unul hotel de lux. În prezent au rămas în picioare o parte a zidurilor și partea interioară a fortificației ridicate după 1246, dar aceasta nu este accesibilă decât clienților hotelului. Pentru restul turiștilor a fost creată o cale de șpațireală de-a lungul laturii nordice.

Biserica San Ildefonso a fost construită în 1248, fiind refăcută și lărgită în secolele următoare. Aspectul actual exterior datează de la începutul anilor 1700.