Trebuie să încep prin a mărturisi că am previzionat cu delicii reacţiile adverse, pe care le va stârni acest articol.
Acum, ce înseamnă să fii fidel? Sunt tot felul de fidelităţi. Poţi să fii fidel unui local, unui tip de îngheţată, unei staţiuni la mare, etc. În sensul de a le consuma / frecventa / etc în mod constant, în defavoarea altora. Eventual chiar dacă, în timp, savoarea lor începe să decadă. Marinşii yankei au ca deviză "Semper fi!". Animalele pot fi şi ele fidele. Despre câini se spune (greşit, de altfel, credeţi-mă. ei sunt mai deştepţi decât noi în privinţa asta) că ling mâna, care-i loveşte. Am o amică, care face pe dracu-n patru să ia o anumită marcă de nisip pentru pisici, altfel mâţa ei preferă să pleznească decât să-şi ridice coada pe un produs sub demnitatea sa.
Dar... Când vorbim despre fidelitate, automat ne gândim toţi la chestiile legate de cuplu şi amor. Şi, ca să fiu mai exact, ne gândim într-un mod foarte greşit. Ceea ce ne apare în minte este doar o imagine artificială, subprodus al Hollywood-ului şi gen. Mai bine citiţi ceva poezie, o să vedeţi că majoritatea poeţilor spun foarte clar cum se termină o astfel de poveste. Cum? Rău. De ce? Din cauza fidelităţii.
Din acest pdv, populaţia planetei este împărţită în două. Mai întâi sunt visătorii, îndrăgostiţii prin excelenţă, fideli şi gata de sacrificiu. Nefericiţii! Din păcate pentru ei, nu formează mai mult de o treime - şi aici mă tem că am exagerat. În plus. De aia şansa de a întâlni unul ca ei e foarte redusă. Mai degrabă vor da peste careva din a doua categorie: curve nenorocite, respectiv porci odioşi Prin curve şi porci nu mă refer la cei care-şi asumă faptele. Aceştia sunt vizibili, dacă ai minte, te poţi feri de ei. Eu am, evident, un cui împotriva celor, care se dau mieluşei înveliţi în blană cenuşie. Ei nu iubesc (deşi, aşa, pe termen scurt, parcă-parcă experimentează un fel de surogat), înşeală, mint, profită, exploatează, etc, dar numai după ce îţi promit paradisul. Evident, nu ştiu ce e aia fidelitate. Egoişti, trec mai departe fără prea mari griji.
Aţi ajuns până aici şi aveţi impresia că, fiind din prima categorie, totul e rozaliu, iar eu sunt pe lângă drum? Hai, nu zău! Nu mă înnebuni! Deci tu nu ţi-ai furat-o niciodată. Sigur? Dacă da, ai trei posibilităţi: Faci parte dintr-o categorie foarte rară statistic; nu s-a întâmplat încă, mai dă-i timp; nu ai aflat încă. Sau poate doar crezi că eşti din prima categorie. Mai gândeşte-te.
Dacă nu ai chemarea suferinţei, nu te lega de nimeni şi nimic. Bucură-te de tot ce se poate, fără să faci promisiuni şi jurăminte eterne, apoi pleacă. Înainte să se strice treaba. Inima e doar un muşchi mare şi prost. Ar fi cazul să te iei după creier. Dacă vrei să fii fidel, fii fidel ţie. Dacă te râcâie nevoia presantă de a fi fidel şi altora, nu uita că ai părinţi, fraţi şi, la rigoare, prieteni. Tot restul nu merită decât o prezumţie de vinovăţie: vinovat până la proba contrarie, suspect întotdeauna.
Cam atât cu teoria. Nasol că practica ne (şi mă) omoară.
Acum, aştept ca, într-o manieră ordonată, să vă repeziţi şi să mă tocaţi cât mai mărunt.
3 comentarii:
da aveti dreptate, si mai adaug alta categorie derivata la cea spusa de dumneavoastra : cei care sunt raniti si se plang apoi o viata intreaga ca niste biete caprioare nevinovate, si cei care stiu sa invete si inteleg ca oamenii sunt prin natura lor niste animale care isi cauta propriul interes.
toti am fost in postura de oameni raniti si in postura de oameni care au ranit pe cineva. Nu e vina numai unei persoane vreodata in viata, fiecare isi vede de egoismul lui, sa spui ca " vai, nu ma asteptam sa ma paraseasca" e absurd.
unii oameni chiar au noroc si gasesc pe cineva care ii iubeste asa cum sunt, plin de defecte, pentru ca cumulul de lucruri bune il depaseste pe cel de defecte, ca sa nu ziceti ca sunt idealista.
eu cred ca in curand o sa dispara definitiv orice urma de traditie in romania, pentru ca toti ne consideram mai presus de orice si nu mai tinem cont decat de bani... daca traditia asta mai lasa si gaura in buget e clar ca o sa ne displaca.. mai sunt si cei care considera ca traditiile nu mai sunt la moda... inteleg sa fii anti valentine's day care nu este specific romaneasca. desi valentine's day castiga mai mult teren ca martisorul.. mie una imi este dor de zilele cand ma duceam la bunici la tara si de sfantul ilie mergeam zeci de km pe jos ca sa ajungem la targ, sau cand mergeam de sf marie la biserica unde erau mesele pline de mancare si asa mic cum erai iti dadea lumea tuica si vin si era veselie si voie buna si merinde care mai de care. sau de paste cand inconjuram biserica si ne suflam lumanarile intre noi copiii la 12 noaptea. ce bune erau oule si cozonacul si ce frumos erau incondeiate. imi pare rau de gereratiile care vin, care nu o sa cunoasca placerea de a respira aer curat si de a se trezi vara la 6 dim sa dea drumul la pasari. Si seceratul si sapatul pe bani ca sa iti iei bomboane, sau mersul juma de ora pana la magazin in vale ca sa ii iei bunicului tigari.
Cred că partea a doua era pt. altă postare:). Sper din toată inima ca unele (măcar) tradţii să supravieţuiască modernităţii. În unele locuri o fac. Însă doar în locuri retrase, departe de zona urbană. În rest, forme fără fond.
mi-a fost lene sa mai postez in celalalt pt ca trebuie sa introduc cuvintele de verificare :)) ma streseaza...
Trimiteți un comentariu