Dăruitul de mărţişoare e un obicei, care vine din străfundurile istoriei şi înţelepciunii acestui minunat popor, din care facem parte, eu şi tu. Zilioane de specialişti în tradiţii, folclor şi etnografie au produs tone de literatură, care nu au adus prea multe lămuriri. În plus, sunt şi cam plictisitoare. Pe cât se pare, e un obicei legat de venirea primăverii şi înnoirea anului, dar şi de Dragobete. Roşu, zic specialiştii, ar semnifica fertilitatea, vigoarea, pe când albul - evident - este simbolul purităţii. Şi cine suntem noi să-i contrazicem? Ştim doar că se practică la 1 martie, că flăcăii obişnuiau să-l ofere, fiecare acelei fete, pe care o plăcea el (sunt unele zone ale gurii de rai, unde fenomenul se manifestă viţăvercea, în sensul că fetele sunt cele care oferă).
Deci, în trecutele timpuri, când viaţa era mai simplă, fără stres şi în armonie cu natura (dar şi fără apă curentă, electricitate, medicamente, etc) fiecare flăcău neînsurat (sau fată nemăritată) dăruia câte UN SINGUR mărţişor cuiva, despre care credea, în mod naiv, c-o să-l (s-o) iubească, până la sfârşitul timpului.
Această specie a fleţilor, care caută disperaţi pe cineva, care să le calce în picioare visele lor cretinuţe despre fericire, nu a intrat în extincţie, precum dinozaurii. Ba chiar a prosperat. S-a schimbat însă tipul de societate. Capitalismul ne-o fi adus apă curentă, electricitate, medicamente, dar şi goana după profit. Ce mare câştig, dacă tu cumperi un mărţişor pentru iubită? Ca să nu mai vorbim că sunt şi oameni mai deştepţi, care se feresc să deţină aşa ceva.Ce-i drept, sunt alţii şi mai deştepţi, care au mai multe, deci situaţia pare a se echilibra. Dar tot nu se câştigă prea mult. Drept urmare, am fost educaţi că trebuie să oferim mărţişoare tuturor femeilor, care înseamnă ceva pentru noi: mame, bunici, surori, mătuşi, fiice, după caz. Apoi, s-a adăugat o nouă categorie, prietenele (în sens de amice, nu de iubite). Şi că şi femeile îşi pot oferi reciproc. Până aici observăm deja că semnificaţia originară a tradiţiei s-a pierdut invers proporţional cu câştigurile comercianţilor. Iar capitalismul a mers mai departe. Poate ai un loc de muncă plin de prezenţe feminine. Trebuie să le dai şi lor. Inclusiv celor care îţi displac, altfel eşti etichetat drept nesimţit. Şi Everestul se va fi erodat cu mult înainte ca o femeie să fi uitat un asemenea afront.
Începutul lui martie (că mai e şi 8, nu era de ajuns o singură zi) e o perioadă costisitoare pentru un bărbat. Şi foarte stresantă. Să oferi un mărţişor nu e de ajuns să te facă scăpat. Nici vorbă. Fiecare femeie va observa cu ochi deosebit de critic toată afacerea şi să te ferească Ăl de Sus să ajungă la părerea că mărţişorul ei nu e chiar frumos. Sau, incomparabil mai rău, că este mai urât decât al alteia (eventual, decât al Aceleia, ştii tu care, nu are rost să negi). Să vezi atunci bosumflări şi bârfe.
Şi eu? Ei bine, am cumpărat o roabă de mărţişoare. Nu din cele de duzină, deci s-a lăsat cu oftat în buzunare. Dar am femei în familie şi prietene apropiate, cărora le voi oferi cu drag. Şi voi oferi multor colege, din obligaţie, ca să pot oferi câtorva, din plăcere. Căci tradiţiile trebuie să se adapteze şi ele societăţii de consum, chiar dacă rămân doar nişte forme fără fond.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu