Napoli (II)

Piazza del Plebiscito este a doua piaţă ca suprafaţă din Napoli. Este numită aşa după plebiscitul din 2.10.1863, prin care localnicii au decis unificarea Regatului napolitan cu Regatul Italiei - sigur, faptul că Napoli fusese deja cucerit de Garibaldi de ceva vreme şi colcăia de trupe piemonteze de ocupaţie nu a avut niciun rol în rezultatul final al referendumului. În ciuda numelui, piaţa este mai veche niţel. Iniţial, Murat a pornit construcţia unei pieţe în cinstea lui Napoleon. Cel care îl şi pusese pe tronul napolitian (şi cumnatul său, ca să nu credem că noi am inventat nepotismul în politică; sau, mă rog, cumnatismul). După ce ruda sa imperială a primit din partea britanicilor o ofertă de nerefuzat pentru o vacanţă mai lungă în Pacificul de Sud, Murat a fost rugat de localnici să-şi proptească spatele de un zid şi să privească în gurile a 12 muschete. Dinastia de Bourbon a fost reinstaurată, însă regele Ferdinand I a continuat proiectul imobiliar al defunctului. Care astăzi arată aşa:

Două clădiri importante mărginesc piaţa. Una e Palaltul regal...

...iar cealaltă e Biserica San Francesco di Paola.

Domul este cunoscut şi sub numele catedrala San Gennaro (Sf. Ianuarie) în onoarea episcopului local cu acelaşi nume şi patron al oraşului, martirizat în anul 305, în timpul persecuţiilor ordonate de împăratul Diocleţian. În catedrală se păstrează două vase de sticlă sigilate în care ar exista o cantitate din sângele sfântului, acum coagulat, dar care, de trei ori pe an (19 sept. - ziua Sf. Ianuarie, 16 dec. şi prima sâmbătă din mai), se lichefiază din nou. În ciuda a ceea ce am spus până acum, catedrala are în realitate hramul Înălţării Maicii Domnului.

Construcţia domului a fost începută de Carol I de Anjou (deci a doua jumătate a sec. 13), continuată de succesorul său, Carol II, şi terminată de nepotul său, Robert de Anjou, în prima jumătate a sec. 14. Catedrala este ridicată peste rămăşiţele a două biserici paleocreştine, din care s-au păstrat unele fragmente. În interior cea mai mare parte a decoraţiunilor este din perioada barocă.

Mormântul lui Carol I.

Capela Minutolo (după cardinalul Arigo Minutolo înmormântat aici).

Pictură de Pietro Perugino.

Capela Sf. Ianuarie este locul unde se păstrează vasele cu sângele sfântului şi unde are loc miracolul. Pe pereţi sunt fresce pictate, între alţii, de Domenichino.

Santa Restituta este o basilică paleocreştină din sec. 6 dedicată sfintei martire cu acelaşi nume. A fost uşor modificată în sec. 13, pentru a putea fi încorporată în catedrală.

În basilică există un mozaic din epoca romană

şi unul din sec. 12.

Cripta de sub dom e realizată la sfârşitul sec. 15 pentru a păstra moştele Sf. Ianuarie.

Castel dell'Ovo (da, chiar aşa: Castelul Oului) este ridicat pe fost insulă Megaride. Numele îi vine de la legenda conform căreia poetul roman Vergiliu (care era considerat în epoca medievală şi un mare vrăjitor) ar fi pus în fundaţiile fortificaţiei un ou magic; dacă oul este spart, castelul este distrus. Însă, la cum se ţine castelul, trebuie că l-a ascuns destul de bine.

Pe insula Megaride a fost ridicat primul avanpost al viitorului oraş Napoli. La jumătatea sec. 5, insula a fost fortificată de împăratul Valentinian III. Puţin mai la vale, aici ar fi fost exilat ultimul împărat al Imperiului Roman de Apus, Romulus Augustulus, detronat de Odoacru. Altfel, actuala fortificaţie a fost construită prin sec. 12 de normanzi, după ce au cucerit Napoli. Deşi şi-a pierdut din importanţă, după ce Carol I de Anjou a mutat curtea în nou construitul Castel Nuovo, Oul a rămas o componentă importantă a sistemului de fortificaţii, fiind asediat fără succes de francezi şi de spanioli.