Vezuviu

Vezuviul este, din cauza poznelor făcute în tinereţea sa, unul dintre cei mai cunoscuţi munţi din lume. Şi ca să fim mai exacţi, unul dintre cei mai cunoscuţi vulcani din lume. Deşi faima i se trage nu direct, cât mai ales prin asociere cu victimele sale. [Domnia Sa a devenit, deasemenea, modelul de lucru al dezvoltatorilor imobiliari din România. Doar că, spre deosebire de mangafalele autohtone (despre care sper să moară în chinuri, înainte de Crăciun, împreună cu factorii de decizie, care le-au eliberat toate avizele), Vezuviul nu s-a mulţumit să înalţe un turn oribil din beton şi sticlă în coasta unei catedrale, nu a dărâmat "accidental" zidurile unei cetăţi, nici nu a demolat câte-o casă de pe lista monumentelor de patrimoniu pe ici-pe colo; el şi-a sumes mânecile şi a făcut arşice două prospere oraşe romane dintr-o lovitură. Spre jalea locuitorilor de atunci (care au mai apucat să jelească) şi deliciul specialiştilor şi turiştilor de azi.
Altfel, Vezuviul s-a născut acum vreo 400.000 de ani, din cauza şi la convergenţa a două plăci tectonice: cea africană şi cea eurasiatică şi face parte dintr-un club mai amplu al vulcanilor central şi sud-italieni, alţi membri celebri fiind Etna şi Stromboli. Muntele actual, care atinge înălţimea maximă de 1281 de metri, a evoluat pe rămăşiţele unui predecesor, care a explodat cu 25.000 de ani în urmă. Fosta calderă a răposatului, denumită acum Muntele Somma, era semnificativ mai mare, actualul con al Vezuviului crescând în ea (din aer se percepe ca o dublă calderă, două creste circulare concentrice). Pe cât se pare, prima erupţie serioasă a actualului vulcan a avut loc acum 17.000 de ani. De atunci încoace, au avut numeroase erupţii, ultima fiind în 1944. Din observaţii geologice a rezultat că o erupţie ca cea care a ras Pompeiul (numită ştiinţific plineană, după numele celebrului naturalist Plinius cel Bătrân, care a şi murit în acea erupţie - era comandantul flotei romane din Golful Napoli şi încerca să evacueze populaţia pe mare) are loc la câteva mii de ani (alta la fel de mare avusese loc în 1800 î.Hr. şi a distrus câteva aşezări de epoca bronzului), în timp ce una mai puţin distructivă, dar încă puternică (subplineană), are loc la câteva sute de ani (şi s-au întâmplat vreo 5-6 de atunci). În zilele noastre, zona din jurul vulcanului este puternic populată - vreo 3 milioane de locuitori. În caz de erupţie, din cauza direcţiei vântului, vor fi afectate cel mai probabil doar zonele de la sud şi est de calderă, cu "numai" 600.000 de oameni. Iar planurile autorităţilor de evacuare sunt proiectate doar pentru o eventuală erupţie de magnitutine maxim subplineală. Însă vulcanul şi cele câteva fumarole (hornuri de aburi) încă active ale sale sunt permanent sub monitorizare. Deocamdată nu se întrevede niciun pericol pentru viitorul apropiat.
Întrucât muntele se află la doar 9 km de Napoli, de aici e cel mai comod să pleci pentru a-l vizita. Sunt autobuze, care pleacă din faţa gării centrale (Stazione Garibaldi) - cel puţin aşa ni s-a spus. Doar că nu am putut afla şi un orar clar al curselor, aşa că am preferat varianta alternativă. Se ia un tren de la aceeaşi gară, pe o linie ferată privată - "Circumvesuviana". Asta după ce reuşeşti să găseşti peronul, care este foarte prost semnalizat, iar în Italia (ştiu că mă repet) aproape nimeni cu vorbeşte engleză. Sau orice altă limbă străină. După ce găseşti peronul respectiv, trebuie să-ţi faci curaj să urci în tren. Care arată ca şi cum făcea acelaşi traseu chiar în ziua marii erupţii. Călătorii regulari ai cursei trebuie că sunt ori nişte fericiţi sărăcuţi cu duhul, ori au o mare încredere în milostenia lui Dumnezeu şi în lipsa lor de păcate.
Pe Vezuviu se poate urca din două locaţii, respectiv cele două foste victime: din Herculaneum (azi botezat Ercolane) sau din Pompei. Noi am ales a doua variantă, căci doream să vizităm şi celebrele ruine. De la gara din Pompei se achiziţionează un bilet la o firmă locală de turism (sau poţi să urci gratis pe propriile picioare, traseul nu cred să dureze mai mult de 8-10 ore), bilet care costă - dacă mai ţin bine minte - cam 22 de euro, aici intrând şi taxa de intrare în parcul naţional (Vezuviul şi împrejurimile au fost declarate parc naţional în 1995) şi prestaţia ghidului. La început se ia un autobuz, care parcurge prima parte a traseului - cea cu asfalt. De la intrarea în parcul naţional se face transbordarea în nişte foste camioane militare reamenajate pentru transport călători. Care merg cu mare viteză pe un drum în serpentine, îngust şi foarte denivelat. Fiecare scaun are centură de siguranţă şi nu se pleacă din loc până nu şi-a fixat-o toată lumea. Foarte repede ajungi să le mulţumeşti că insistă asupra acestui aspect. Camionul te lasă într-o parcare cam la 200 m sub nivelul craterului, de unde se merge apostoleşte 20-30 min. pe o cărare uşoară la prima vedere, dar cu un strat gros de cenuşă vulcanică, în care intri uneori până la glezne şi care face destul de dificilă deplasarea.
Doar o porţiune de cam două treimi din marginea craterului este amenajată pentru turişti. Şi din asta vezi doar o parte. Căci cele două firme, care organizează vizitele din Ercolane, respectiv Pompei, şi-au împărţit traseul. Când am ajuns la "graniţă", am fost opriţi de un tip, care, auzindu-ne vorbind între noi în română, ne-a semnalat opreliştea în dulcele grai de dincolo Siret. În ciuda aparenţelor, era napolitan. Dar, căsătorit cu o moldoveancă, trăise câţiva ani la Bacău, unde încercase oarece afaceri. La întrebarea noastră ce l-a făcut să plece de acolo, ne-a răspuns că l-a falimentat "mafia locală". Asta ni s-a părut genial: să fugi de Camorra napolitană ca să fii scos din afaceri de "mafia" băcăuană! Să mai zică cineva că nu suntem capabili să preluăm modelele de civilizaţie occidentală.

Vedere din Napoli

şi din Pompei.

Dubla calderă.

Peronul buclucaş

şi fosila.

Din păcate era o zi foarte pâcloasă.

În dreapta imaginii, chiar pe linia mediană, se pot vedea ruinele Pompeiului. Dacă te chioreşti bine.

Craterul. Nimic spectaculos la dânsul. Dacă prinzi şi o zi cu vizibilitate proastă asupra împrejurimilor, ţinând cont şi de preţ, parcă te gândeşti că mai bine vizionai un material pe NG despre el.

Aparatura de monitorizare a vulcanului.

Rămăşiţe de lavă de la erupţia din '944.