Vatican (III)

Am lăsat la urmă părţile care mi-au plăcut cel mai mult din întregul tur prin Muzeul Vaticanului. Cu excepţia Capelei Sixtine, care chiar este ultima sală vizitabilă (şi cireaşa de pe tort, de altfel), pe celelalte le-am scos din context. Prin ceea ce înfăţişează merită prezentate separat. "Părerea mea", ca să citez din clasici ai vieţi politice mioritice.

Capela Nicolină a fost numită după papa Nicolae V, cel care a construit-o şi a folosit-o drept capelă personală. Capela a fost împodobită cu fresce pictate, între 1447-1451, de Fra Angelico.

Apartamentele Borgia au fost rezervate pentru uzul personal de papa Alexandru VI - celebrul Rodrigo Borgia, papă între 1492-1503. Camerele au fost decorate cu fresce realizate de Pinturicchio. După moartea lui Alexandru VI, papă a devenit cardinalul Giuliano della Rovere (Iuliu II), cel mai înverşunat adversar al familiei Borgia. Din ordinul său, apartamentul predecesorului pontif a fost sigilat (tot el este şi sursa tuturor poveştilor defăimătoare despre familia Borgia - majoritatea simple scovergi afumate, dar care prind la public). Apartamentul a fost redeschis abia în anul 1889 de papa Leon XIII. În prezent, spaţiul este integrat administrativ în Biblioteca Vaticanului şi este folosit pentru diferite expoziţii cu lucrări moderne de artă religioasă.

Intrarea în apartamente.

Păi, da. Se juca şi pe atunci ţintar.

Pinturicchio a dezvoltat câte o temă separată pentru fiecare cameră.

Camera misterelor şi a credinţei.

Personajul îngenunchiat în stânga este Alexandru VI.

Camera Sfinţilor.

Camera sibilelor.

Din păcate, Camera artelor liberale era închisă publicului.