Vatican (IV)

Camerele lui Rafael formează un apartament (mai exact 4 camere mari) locuit de papa Iuliu II. Pentru decorarea lor, i-a încredinţat lui Rafael misiunea de a acoperi pereţi cu fresce. Poate şi în dorinţa de a depăşi Apartamentele Borgia, decorate de Pinturicchio la ordinul predecesorului şi rivalului său, papa Alexandru VI Borgia. Lucrul a început în 1508, dar, la moartea papei în 1513, doar două camere erau finalizate. Succesorul lui Iuliu II, Leon X a decis continuarea lucrării. În 1520, Rafael moare (din păcate), astfel încât frescele din ultima cameră au fost executate de ucenicii săi (dar după desenele maestrului), între care cel mai important era Giulio Romano.

Sala Semnăturii a fost numită aşa deoarece aici se întrunea Tribunalul Suprem Apostolic al Semnăturii, cea mai înaltă autoritate judiciară a Sfântului Scaun, după papă. Sala era, totodată, biblioteca şi camera de studiu a lui Iuliu II.

Şcoala de la Atena.

Disputa Sfântului Sacrament.

Virtuţile teologice.

Muntele Parnas.

Plafonul.

Sala lui Heliodor, numită aşa după o frescă închinată lui Heliodor, un personaj din Vechiul Testament, Cartea II a Macabeilor. Pe cât se pare, sala era camera de audienţă a lui Iuliu II.

Întâlnirea dintre papa Leon cel Mare şi Attila.

Slujba de la Bolsena. Personajul îngenunchiat din dreapta sus este papa Iuliu II.

Eliberarea Sf. Petru din temniţă de către un înger.

Alungarea lui Heliodor din Templu.

Plafonul.

Sala Incediului din Borgo, numită aşa după o frescă dedicată miracolului săvârşit de papa Leon IV, care a stins un incendiu declanşat în districtul Borgo prin gestul binecuvântării. Sala a devenit camera de muzică a papei Leon X şi, se pare, că a fost pictată parţial de ucenicii lui Rafael.

Jurământul lui Leon III.

Încoronarea lui Charlemagne.

Incendiul din Borgo.

Bătălia de la Ostia.

Pentru a fi pictate de Rafael cele patru camere, au trebuit date jos fresce realizate anterior de alţi artişti renascentişti. Acest plafon e tot ce a mai rămas din frescele executate de Perugino (maestrul lui Rafael, de altfel).

Camera lui Constantin este cea pictată de ucenicii lui Rafael, dar după desenele sale. Este numită aşa deoarece frescele înfăţişează momente din viaţa lui Constantin cel Mare.

Botezul lui Constantin.

Bătălia de la Podul lui Milvius.

Viziunea Crucii.

Donaţia Romei către Papă.

Capela Sixtină este ultima şi cea mai spectaculoasă parte a itinerarului turistic prin Vatican. Una peste alta, frescele de aici o fac cel mai important monument de pictură din lume. Numită iniţial Capela cea Mare, este menţionată documentar încă din 1368. Numele sub care este cunoscută acum vine de la papa Sixt IV, care a refăcut-o între 1473-1483. Capela a fost sediul Curiei papale (un fel de guvern al Statului Papal) şi este locul unde au loc conclavurile - întrunirile cardinalilor pentru alegerea noului papă. După ridicarea lăcaşului, papa Sixt IV a chemat la Roma o seamă de mari artişti ai Renaşterii, care au realizat, între 1481-1483, o serie de fresce pe pereţii capelei, inspirate din Vechiul şi Noul Testament. Din păcate, majoritatea vizitatorilor le trece cu vederea (ca să mă exprim aşa), toţi fiind cu ochii lipiţi de tavan.

Capela - vedere de sus.

Sandro Botticelli, Ispitirea lui Cristos.

Sandro Botticelli, Pedepsirea lui Korah.

Cosimo Rosselli, Coborârea de pe Muntele Sinai.

Cosimo Rosselli, Traversarea Mării Roşii.

Sandro Botticelli, Viaţa lui Moise.

Domenico Ghirlandaio, Chemarea primilor ucenici.

Pietro Perugino, Botezul lui Isus.

Pietro Perugino, Încredinţarea cheilor Raiului Sfântului Petru.

Pietro Perugino, Călătoria lui Moise prin Egipt.

Luca Signorelli, Testamentul şi moartea lui Moise.

Cosimo Rosselli, Predica de pe munte.

Cosimo Rosselli, Cina cea de taină.

Ce a adus celebritatea Capelei Sixtine este, bineînţeles, plafonul cu superbele picturi ale lui Michelangelo. Iniţial, tavanul înfăţişa un cer albastru presărat de stele aurii. În 1508, papa Iuliu II i-a încredinţat lui Michelangelo sarcina de a repara şi repicta tavanul capelei. Papa dorea să fie pictaţi cei 12 apostoli, însă Michelangelo a insistat să aibă libertatea alegerii temei. Primind mână liberă, artistul a pictat pe tavan scene din Vechiul Testament, Cartea Genezei. Deasemenea, pe partea superioară a pereţilor pictează o serie de profeţi şi de sibile. Toată lucrarea a durat patru ani, în majoritatea timpului Michelangelo muncind singur, fără ajutorului asistenţilor.

Peretele de deasupra altarului a fost pictat tot de Michelangelo, la însărcinarea papei Paul III. Fresca a fost realizată între 1535-1541 şi are ca temă Judecata de apoi. Fresca a şocat, cuprinzând numeroase nuduri. Inclusiv Isus în slavă fusese înfăţişat tot gol. Artistul a fost acuzat de blasfemie şi obscenitate (de parcă tavanul nu era şi el plin de nuduri). Cardinalul Carafa - viitor papă Paul IV - a declanşat o campanie de acoperire a nudurilor ("Campania frunzelor de viţă"). O anecdotă spune că secretarul papei ar fi protestat împotriva frescei socotind-o numai bună pentru a împodobi un bordel, nu un lăcaş sfânt. Drept răzbunare, Michelangelo l-a pus şi pe el în frescă, întruchipând unul dintre osândiţii din iad. Când acesta s-a descoperit pe perete, s-a plâns papei. Papa l-ar fi întrebat unde era pictat. "În iad". "Atunci nu am ce-ţi face, eu am putere doar asupra Raiului." În cele din urmă, după moartea lui Michelangelo, "părţile ruşinoase" au fost acoperite cu voaluri pictate de Daniele da Volterra. Ucenic al lui Michelangelo şi el însuşi un bun pictor şi sculptor, din cauza acestui episod a rămas mai puţin preţuit în istorie şi cu porecla "pictorul de izmene" - Il Braghettone. În anii '90, cu ocazia lucrărilor de restaurare, cea mai mare parte din aceste adaosuri a fost îndepărtată.

Interesant cum frescele din Capela Sixtină constituie cea mai cunoscută operă a lui Michelangelo şi cea care l-au transformat în cel mai mare artist, pe care l-a dat omenirea, în condiţiile în care el însuşi considera sculptura adevărata artă şi îi privea pe pictori cu dispreţ, numindu-i "zugravi".

Crearea stelelor şi planetelor.

Separarea pământului de ape.

Crearea lui Adam - cea mai cunoscută pictură la nivel mondial.

Crearea Evei.

Izgonirea din Rai.

Jertfa lui Noe.

Potopul.

Beţia lui Noe.

Profeţi...

Isaia.

Iona.

...şi sibile.

Sibila din Cumae.

Sibila din Delphi.

Sibila din Eritreea.

Judecata de apoi.

P.S.: În Capela Sixtină nu este permis fotografiatul. Toate imaginile de mai sus sunt, evident, luate de pe net. Mi se pare total aiurea doar să menţionezi un asemenea loc. Am vrut, deci, să dau o palidă indicaţie asupra comorilor conţinute. Palidă, căci nimic nu se compară cu experienţa covârşitoare a vizitării efective.