San Paolo Apostolo

Ori San Polo, după cum îi zic veneţienii în dialectul local, este o biserică situată în cartierul cu acelaşi nume şi lângă, evident, Campo San Polo.
Ţinând cont de stilul veneţiano-bizantin, în care a fost construit, edificiul datează de prin sec. 9 şi a fost dedicată, după cum îi zice şi la buletin, Sf. Paul. Tradiţia fixează anul 837, dar nu există nicio dovadă certă în acest sens. Lăcaşul este una dintre puţinele biserici veneţiene, care, de la fondarea iniţială, deşi a trecut prin mai multe renovări, nu a fost niciodată refăcută în totalitate. Prin urmare a conservat unele elemente ale clădirii originale. Absida semioctogonală a altarului principal, de exemplu.
Forma actuală a bisericii, se datorează unei refaceri parţiale din sec. 15, când i s-au adăugat elementele de arhitectură caracteristice goticului târziu. Campanila a fost ridicată în anul 1362 şi este unica parte a bisericii, care nu a fost modificată de-a lungul timpului.
Pe la începutul sec. 19, un dobitoc de arhitect local, Davide Rossi, s-a gândit să refacă lăcaşul în conformitate cu stilul neoclasic al epocii. Prilej cu care au dispărut, între altele, o capelă decorată cu mozaicuri tipice stilului veneţiano-bizantin (decoraţia data probabil din sec. 12) şi pala bizantină din argint a altarului principal. Din fericire, în 1927, oameni mai deştepţi au decis înlăturarea zorzoanelor neoclasice şi revenirea, pe cât posibil, la înfăţişarea anterioară.

Portalul de pe latura de sud a bisericii datează din sec. 15.

Absida altarului principal. În partea stângă este un basorelief, care o înfăţişează pe Sf. Maria şi care datează de prin sec. 13.

Campo San Polo.

Basorelief de sec. 14.

Picturile din absida altarului principal îi aparţin lui Jacopo Palma cel Tânăr, cel mai important pictor veneţian din prima jumătate a sec. 17.

Din păcate, atât a mai rămas din crucifixul pictat în sec. 13-14.

Tintoretto, Cina cea de taină, 1569.

Cappella del Santissimo - decorată cu fresce şi picturi pe lemn de Giuseppe Porta şi Gioacchino Pozzoli, pictori manierişti veneţieni (a doua jumătate a sec. 16).

Fecioara cu Pruncul arătându-i-se Sf. Ioan Nepomuk de Giambattista Tiepolo, cel mai important pictor al Barocului târziu.

Oratoriul Crucifixului - decorat cu picturi înfăţişând Via Crucis, realizate între 1747-1749 de Giandomenico Tiepolo, fiul celui de sus.