O tură prin Lausanne (I)

Este un oraș în vestul Elveției, pe malul Lacului Leman (cunoscut și sub numele de Lacul Geneva). Cu cei 140.000 de locuitori ai săi este cel de-al patrulea oraș ca populație al țării. Este capitala cantonului Vaud. Limba oficială este franceza.

În sec. 1 î.Hr. romanii au întemeiat aici, pe dealul ce domină lacul, un castru numit Lausodunon. Numele are rezonanțe celtice - probabil anterior existase o așezare celtică. La poalele dealului a luat ființă un sat numit Lousanna. Satul a cunoscut o dezvoltare accelerată în sec. 4, iar în jurul anului 400 era menționat drept civitas Lausanna, deci dobândise statutul de oraș. După prăbușirea Imperiului Roman de Apus, localnicii au abandonat așezarea de pe malul lacului și s-au mutat în interiorul fostului castru, care asigura un oarecare nivel defensiv. În sec. 5-8, regiunea este stăpânită de burgunzi, apoi de franci.

Pe la sfârșitul anilor 900, orașul, numit acum Losanna, era parte a teritoriilor aflate în posesia ducilor de Savoia. Fiind situat pe Via Francigena, o importantă rută de pelerinaj către Roma, orașul dobândise o oarecare importanță economică. Avea o populație de 5-6000 de locuitori și era centrul unui episcopat. Deși nominal sub autoritatea ducelui savoiard, episcopul era cel care administra afacerile interne ale orașului. În sec. 14, Lausanne obține statutul de oraș liber. Pe acest fond se declanșează un lung conflict între episcopi și burghezi, care doreau să obțină dreptul de a se autoguverna. De acest conflict profită un vecin mai puternic - Berna. Aceasta din urmă adoptase Reforma religioasă, în timp ce Lausanne rămăsese catolic. În 1536 trupele berneze cuceresc Lausanne, îl alungă pe episcop, interzic cultul catolic și instaurează protestantismul. Localnicii își pierd orice urmă de autonomie, orașul fiind administrat de un funcționar (bail) numit de Berna.

Situația de mai sus durează până în 1798. Au existat câteva revolte ale băștinașilor, dar fără rezultat. În 1798 Franța revoluționară cucerește întreaga Elveție și instaurează Republica Helvetică. În 1803 Napoleon aduce modificări sistemului administrativ elvețian. Lausanne devine centrul nou-formatului canton Vaud. Această organizare rămâne valabilă si după abdicarea micului corsican și formarea Confederației Helvetice moderne în 1848.

După 1990 orașul cunoaște o dezvoltare economică accelerată, cele mai multe afaceri fiind în domeniile bancar-financiar și IT. S-au dezvoltat, de asemenea, numeroase afaceri în domeniul industrial, construcții, servicii. Acest boom economic a dus la o creștere la fel de importantă a populației. Din cei 140.000 de locuitori numai ceva peste 15% sunt autohtoni născuți-crescuți. Un procent mai mare al populație este formată din cetățeni proveniți din alte părți ale Elveției, în timp ce peste 40% sunt străini (în special din Portugalia, Franța, Italia și Spania). Pe acest fond s-a modificat și structura religioasă. Dacă până acum 30-40 de ani Biserica Reformată Elvețiană era majoritară, azi cei mai mulți locuitori sunt catolici.

Turnul Ale a fost ridicat în 1340 ca parte a sistemului de fortificații. În sec. 18-19 vechile ziduri medievale de apărare au fost demolate. Turnul a fost scutit deoarece era utilizat de ghilda măcelarilor. În 1890 municipalitatea a dorit să-l demoleze, dar s-a lovit de rezistența cetățenilor.

Catedrala Notre-Dame din Lausanne a fost construită între sec. 12-13 în stil gotic. A fost consacrată în anul 1275 în prezența papei Grigore X și a împăratului german Rudolf I de Habsburg. Catedrala a fost un important loc de pelerinaj, adăpostind, pe cât se pare, o statuie făcătoare de minuni a Fecioarei. Desigur, afluxul de pelerin asigura și un aflux de monede în cuferele episcopilor.

În 1536, după ce orașul a fost cucerit de Berna, catolicismul a fost interzis și a fost impus cultul reformat elvețian. Ca toate celelalte culte protestante, și acesta era iconoclast, adică interzicea imaginile religioase. Cu această ocazie, numeroase lucrări de artă religioasă din catedrală, inclusiv susnumita statuie au fost distruse. La fel și majoritatea vitraliilor. În plus, orice conținea metale și pietre prețioase a fost spart și topit, apoi transportat la Berna. Trupele berneze s-au comportat ca într-un oraș inamic și au jefuit toate bisericile, iar pe unele le-au și distrus.

Începând cu sfârșitul sec. 19, catedrala a suferit lucrări de restaurare realizate în mai multe etape, cea mai recentă între 2010-2016.

Vitraliile sunt de epocă modernă. Cele originale au fost distruse în sec. 16, după trecerea la Reformă.

Excepție face rozeta, ori fereastra rotundă de pe fațada principală, Aici vitraliile din sec. 13 au supraviețuit aproape integral.

Portalul pictat a fost sculptat între 1220-1230 și este una din comorile artei gotice timpurii. După cum îi zice și numele, sculpturile au fost și pictate, dar culorile sunt aproape complet șterse. Este o minune că idioții protestanți nu l-au distrus.