Myra

Myra a fost un oraș fondat pe coasta de sud-vest a Turciei, în valea fertilă a râului Demre (denumirea actuală). A fost fondat de lycieni, o populație din partea locului, cel mai probabil în sec. 5 î.Hr. După ce regiunea a fost inclusă în Imperiul Macedonean, are loc o grecizare treptată a populației. Are loc, deasemenea, o colonizare destul de majoră dinspre insulele grecești.

În sec. 2 î.Hr. Myra era deja un oraș grec. Care va deveni unul greco-roman, după ce urmașii lui Romulus își vor întinde stăpânirea și pe aici. În perioada romană și mai apoi bizantină timpurie Myra devine unul dintre orașele înfloritoare ale Anatoliei. Bogăția și importanța sa veneau de la exportul unei mărfuri rare și foarte cerută de-a lungul și de-a latul imperiului - purpura, vopseaua specială ce, la vremea respectivă, era extrasă doar dintr-o specie de melci marini. Orașul rămâne important și după ce Imperiul Roman de Apus se prăbușește, iar partea orientală se grecizează și evoluează în ceea ce noi numim Bizanț (ei și-au spus mereu romani, chiar dacă nimeni nu mai vorbea latina). Dovadă că aici se găsea sediul uneia dintre episcopiile importante din imperiu. Mai mult, celebrul Sf. Nicolae a fost episcop al Myrei (altfel, sfântul era născut într-un oraș din apropiere - Patara, despre care o să scriu ceva mai încolo).

În anul 809 Myra a fost cucerită, jefuită și distrusă de o armată arabă. Ulterior orașul a fost reconstruit și repopulat, dar nu a mai atins vechiul nivel de dezvoltare. Spre sfârșitul sec. 11, cetatea este din nou cucerită și jefuită, de data aceasta de turcii selgiucizi. După acest episod nu mai există mențiuni ale așezării în documente. În (aproape) mia de ani scursă de atunci ruinele orașului au fost acoperite de mâl și aluviuni, apoi de plantații și de localitatea contemporană.

Puține construcții au supraviețuit, fie și fragmentar. Aceasta a fost o basilica - o clădire dedicată adunărilor publice.

Teatrul roman a fost construit în sec. d.Hr., dar s-a prăbușit din cauza unui cutremur în anul 141. A fost refăcut după aceea grație donațiilor făcute de familiile bogate ale orașului.

Dar ce a făcut Myra celebră sunt mormintele sale săpate în stâncă. Obiceiul a fost pornit de către lycieni, apoi însușit și continuat de greci. Mormintele sunt de tip familial și sunt construite sub forma unor temple decorate cu sculpturi în relief. Inițial sculpturile erau vopsite în culori vii (roșu, galben, verde, albastru), ale căror urme încă mai pot fi detectate.