miercuri, 1 noiembrie 2023

Antalya (I)

Situată pe coasta de sud-vest, la Mediterana, este capitala de facto a turismului în Turcia și al cincilea cel mai mare oraș al țării.

Orașul a fost întemeiat în jurul anului 150 î.Hr. de regele Pergamului Attalos, al doilea pe numele său. În buna tradiție a întemeietorilor, noua cetate a fost numită Attaleia (sau Attalia). Urmașul zisului rege a lăsat moștenire regatul romanilor. Attaleia era până atunci un port mai răsărit, situat în fundul unui mic golf împrejmuit de faleze înalte, ce-l protejau de furtuni. Odată ce a intrat pe orbita lumii romane, a fost integrată într-o rețea de căi comerciale maritime ce legau Roma și partea occidentală a Mediteranei de Levant și mai departe, pe Drumul Mătăsii, de Persia, India, Asia Centrală, China. Attaleia devine un port sigur pentru corăbiile ce se îndreptau către Siria, Cipru și Egipt. Toate acestea au avut ca rezultat nașterea unui prosper oraș greco-roman, cu o flotă comercială bine dezvoltată.

Orașul a continuat să prospere și în epoca bizantină, deși au existat și perioade mai puțin fericite. Par un egzamplu, când flota imperială era pe alte coclauri, pirații arabi (ulterior ciprioți, genovezi sau venețieni) puneau la grea încercare comerțul maritim, ba chiar asediau uneori orașele de pe coastă. Cu toate acestea, autoritatea basileilor, chiar dacă slăbită în unele momente, s-a perpetuat aici cale de 8 secole, făcând ca Antalya să rămână o cetate bogată.

În sec. 12 la porțile Anatoliei și-au făcut apariția turcii selgiucizi, unul din numeroasele triburi turcice din Asia Centrală. Împăratul bizantin de atunci, Romanos IV Diogenes, a cugetat, cu multă aroganță, că o armată bine antrenată și întocmită nu poate fi învinsă de niște barbari de la marginea lumii civilizate. În scurtă vreme basileului i-a ieșit superbia pe nas. Alp Arslan (Leul Eroic, supranumele primit după victorie), sultanul selgiucid i-a oferit chezarului o lecție gratuită de strategie militară. Iar Romanos IV a avut dubioasa onoare de a fi primul împărat bizantin capturat în luptă cu o putere străină (pentru a fi drepți, trebuie să spunem că ce i-a lipsit în știința strategiei, a completat prin curajul personal).

După episodul de mai sus, selgiucizii au cucerit treptat o mare parte a Anatoliei. Antalya a fost și ea capturată în anul 1207. Însă și turcii s-au culcat prea repede pe lauri. Deși buni războinici pe uscat, nu prea le aveau cu marinăria. Câțiva ani mai la vale, într-o zi de vineri (ziua sfântă la musulmani), în timp ce garnizoana era ocupată să bată mătănii în moschei, o flotă bizantină a pătruns în port nestingherită și a debarcat trupe. Atât că Bizanțul avea atât de multe probleme pe toate frontierele sale, încât doar o mică parte a soldaților au fost lăsați aici pentru protecție. Ca urmare, în 1216, selgiucizii recuceresc orașul definitiv. Următoarea perioadă a fost cât se poate de fastă pentru Antalya. Comerțul a fost reluat, iar sultanii selgiucizi au guvernat bine, reușind să păstreze armonia între locuitorii musulmani, creștini și evrei. Mai mult, au încheiat tratate și cu cetățile maritime italiene, astfel că negustorii genovezi, pisani și venețieni au contribuit la dezvoltarea Antalyei.

În 1423 întreaga regiune a fost cucerită de următoarea mare putere turcească din Asia Mică - Imperiul Otoman. Sub otomani Antalya a continuat să fie un oraș înfloritor, cu un port aglomerat. Populația a cunoscut o evoluție demografică, depășind 30.000 de locuitori, iar orașul s-a extins mult dincolo de vechile ziduri de apărare bizantine.

Azi Antalya este cel mai mare resort de pe riviera turcească de la Mediterana. În 2019 peste 13.5 milioane de turiști au vizitat orașul.

Orașul vechi cuprins între vechile ziduri de apărare este partea cea mai pitorească a Antalyei.








Moscheea Murat Pașa a fost construită în 1570 de guvernatorul otoman local și îmbină stilul arhitectonic anatolian-selgiucid cu cel bizantin.





Poarta lui Hadrian a fost construită în sec. 2 d.Hr., când zisul împărat roman a vizitat orașul.

Zidul de apărare s-a păstrat în cea mai mare măsură. A fost construit de bizantini, apoi refăcut și întărit de selgiucizi și de otomani.


Portul orașului este folosit acum în special de vasele turistice. Zidurile dinspre port sunt cel mai bine păstrate, fiind restaurate după anul 2000.




Turnul Hidirlik a fost construit de romani în partea de sud a portului. A fost reparat și folosit timp de peste 1000 de ani de toți cei care a stăpânit orașul, atât ca bastion de apărare, cât și ca far. Etajul superior nu s-a păstrat.

Niciun comentariu: