Sf. Louis al Francezilor

Sau Sf. Ludovic, dacă preferaţi. După cum îi zice şi numele este o biserică deţinută de Franţa în centrul Romei, colţ cu Pantheonul. Este închinată Sfintei Fecioare, Sf. Denis Areopagitul (episcop al Parisului, martirizat în sec. 3 şi sfânt patron al "Oraşului Luminilor") şi Sf. Ludovic IX - rege al Franţei în sec. 13 (de unde şi numele) sanctificat pentru că a reuşit să moară într-o cruciadă copios dezastruoasă, pe care el însuşi o organizase. Şi, nu, nu a murit eroic conducând vreo şarjă a cavalerilor frânci, ci de ciumă.
Construcţia a început în 1518, dar a fost stopată în 1527, când ceva trupe imperiale germane (conduse, culmea, de un francez), lejer agasate de faptul că erau neplătite, nemâncate, ne..nimica, s-au gândit că istoria ar sughiţa, dacă nu ar înregistra şi "Marele Jaf al Romei". În cele din urmă, lucrul s-a reluat la intervenţia energică şi mai ales impresionant pecuniară a Caterinei de Medici, regina Franţei. Mă rog, soţia regelui francez Henric II. Toată povestea s-a finalizat în 1589. Deşi interiorul a fost parţial redecorat pe la jumătatea sec. 18.

În faţa bisericii am dat peste o nuntă. De italieni.

Tavan pictat de Domenichino.

Dar ceea ce face în special faima bisericii sunt cele trei picturi ale lui Caravaggio cu teme din viaţa Sf. Matei din Capela Contarelli (după cardinalul Matthieu Cointerel - în spaghetteză Contarelli), cu ai cărui bani a fost ridicată şi decorată.

Au un obicei foarte interesant (şi foarte bănos) macaronarii. Colţuri de acest gen - capele cu picturi celebre, uşa de bronz de la Sf. Paul din afara Zidurilor, etc - sunt menţinute mereu în semiobscuritate. Dacă vrei să le admiri mai în voie şi să faci şi poze, există un aparat în care bagi 1 euro şi îţi aprinde luminile un minut.