cautatorul: Lateran (I)

Complexul Lateran este situat în partea de sud a Romei antice, în vecinătatea zidului lui Aurelian şi cuprinde catedrala Sf. Ioan în Lateran, Palatul Lateran, Baptisteriul şi Santa Scala. Plus o piaţă destul de adultă ca dimensiuni. Numele locului derivă de la o bogată gintă de origine plebeiană din perioada Imperiului Roman, Lateranus. Ei bine, Lateranii au pariat greşit în războiul civil dintre Constantin cel Mare şi Maxenţiu (adică pe ultimul). După victorie, Constantin confiscă averile adversarilor politici, y compris proprietăţile familiei sus-menţionate. Apoi, după recunoaşterea oficială a legalităţii cultului creştin, le cedează episcopului Romei în chip de despăgubire pentru persecuţiile suferite în trecut. Ca şi Santa Maria Maggiore sau Sf. Paul din afara Zidurilor, Complexul Lateran se bucură de statut de extrateritorialitate, fiind el amplasat în Roma, nu pe teritoriul Statului Vatican (conform Tratatului semnat chiar acilişea, în 1929).

Arhibasilica San Giovanni in Laterano

Lateran este prima catedrală a creştinătăţii şi sediul diocezei de Roma, aici găsindu-se, de altfel, şi tronul papal - care este episcopul Cetăţii Eterne. Ea este cea mai veche şi prima în rang dintre cele patru basilici papale (da, o întrece şi pe Sf. Petru şi ,chiar dacă toată lumea crede că acolo este centrul lumii catolice, sediul oficial al papalităţii este la Lateran). Ca atare, a primit titlul de Biserică mamă ecumenică, fiind desemnată drept arhibasilică - singura de acest fel.

Prima basilică a fost înălţată de papa Silvestru I în anul 324, patron spiritual fiind considerat însuşi Isus Salvatorul, după tradiţia scaunelor patriarhale din Orient. Datorită numeroaselor donaţii, a fost bogat decorată, căpătând supranumele de Basilica Aurea - Basilica Aurită, aşa că nu e de mirare că, în anul 455, când vandalii au jefuit Roma, au vizitat şi Lateranul nu chiar cu gânduri pioase de pelerinaj. Papa Leon I a refăcut-o în 460. Doar pentru a fi din nou distrusă de un cutremur în 897. Pe la începutul anilor 900, papa Sergius III a lărgit-o şi a dedicat-o Sf. Ioan Botezătorul. Cam 150 de ani mai la vale, Lucius II a rededicat-o Sf. Ioan Evanghelistul. În prezent, catedrala este dedicată lui Isus Cristos, cei doi Ioani fiind consideraţi co-patroni. De altfel, denumirea oficială este Arhibasilica Prea Sfântului Salvator şi a Sfinţilor Ioan Botezătorul şi Ioan Evanghelistul în Lateran.

Papii au hălăduit la Lateran, până în 1309, când Clement V a mutat sediul Sf. Scaun la Avignon, în sudul Franţei, unde va rămâne până în 1378. În această perioadă, catedrala şi palatul au cunoscut pe pielea lor două incendii devastatoare şi, deşi s-au făcut eforturi de reconstrucţie, complexul şi-a pierdut vechea strălucire. De o asemenea manieră, încât, la revenirea papalităţii în Roma, nu a mai fost considerat demn de a fi reşedinţă papală. Care reşedinţă s-a plimbat mai întâi la Santa Maria in Trastevere, apoi la Santa Maria Maggiore, pentru a se decide la palatul Vatican - situat lângă basilica Sf. Petru (şi ea construită iniţial tot pe vremea lui Constantin cel Mare, dar în afara zidurilor oraşului).

În timp, s-au mai făcut unele încercări de cârpire, dar abia după jumătatea lui 16 papa Sixt V a ordonat arhitectului Domenico Fontana să înceapă refacerea radicală a complexului. Ocazie cu care a fost adus aici şi cel mai mare obelisc egiptean cunoscut până în prezent. Cântăreşte 455 de tone, a fost ridicat de faraonul Tutmose IV şi a fost adus la Roma de împăratul Constanţiu II, fiul lui Constantin cel Mare.

După încă un secol şi ceva mărunţiş, Inocenţiu X l-a delegat pe Francesco Borromini - unul dintre cei mai importanţi arhitecţi ai Barocului - să refacă aspectul şi decoraţia de la interior. În fine, în 1735, a fost înălţată o nouă faţadă în stil neo-clasic după planurile arhitectului florentin Alessandro Galilei (da, din aceeaşi familie cu celebrul astronom, dar nu urmaşul său direct).

Zidul lui Aurelian (270-275)...

... cu poarta romană originală...

... şi Poarta San Giovanni ridicată la sfârşitul sec. 16 de arhitectul Giacomo della Porta din ordinul papei Grigore XIII.

Catedrala şi palatul.

Faţada din 1735.

Transeptul nordic.

Uşile din bronz sunt luate de la Curia Iulia, sediul Senatului roman.

Baldachinul e din sec. 14.

Absida principală cu mozaic de sec. 12 şi cu tronul papal.

Pe laturile navei principale Borromini a creat 12 nişe lăsate libere câteva decenii. Însă, la începutul sec. 18, aici au fost dispuse statuile celor 12 apostoli, fiecare opera unuia dintre mari sculptori ai barocului târziu.