În general s-a căzut de acord că reşedinţa papală a fost ridicată concomitent cu basilica, adică în sec. 4. După ce a fost vizitat de un incendiu, palatul a fost refăcut, pe la începutul sec. 10. Şi nu numai refăcut, dar şi mutat în coasta catedralei, palatul iniţial fiind situat pe partea cealaltă a unei pieţe. Astăzi, din vechiul palat a rămas aşa numitul Triclinium al lui lui Leon III, o absidă decorată cu un mozaic antic de mari dimensiuni, parte a unei vaste săli de ceremonii / agape oficiale (dar şi partea asta nu e chiar cea originală, ci o refacere ulterioară, deşi e posibil ca măcar unele porţiuni ale mozaicului să fie din sec. 7-8). A mai supravieţuit şi Sfânta Sfintelor, despre care detaliez în partea III. Peste 3 secole, palatul a fost renovat şi mărit de Inocenţiu III.
Mutarea scaunului papal la Avignon a avut urmări nefaste asupra întregului complex, iar incendiile din 1307 şi 1361 au lovit în mod egal, atât basilica, cât şi palatul (de, dacă-l lăsau peste drum...). Dacă basilica a fost refăcută după revenirea papilor în Roma, palatul, între timp înlocuit de cel de pe colina Vaticanului, a fost lăsat de izbelişte. Abia pe la 1586 papa Sixt V l-a desemnat pe arhitectul Domenico Fontana cu refacerea fostei reşedinţe a papilor. Rămăşiţele vechii construcţii au fost făcute una cu pământul şi a fost ridicat un edificiu în stilul Renaşterii târzii, cu o suprafaţă mult redusă - actualul Palat Lateran acoperă cam 2/3 din vechea reşedinţă.
În prezent, palatul este sediul vicariatului diocezei episcopale a Romei, aici avându-şi apartamentele şi biroul un cardinal vicar general. Deasemenea, aici se găseşte Muzeul Istoric al Vaticanului. Din păcate numeroasele opere de artă au fost mutate, în anii '70, la Vatican.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu