Biserica lui Isus

Este biserica mamă a ordinului iezuit, ordin călugăresc catolic înfiinţat de Sf. Ignaţiu de Loyola în sec. 16. Construită între 1568-1580, a fost consacrată în 1584 şi a fost sediul central al "Societăţii lui Isus", până la desfiinţarea ordinului în 1773 (nu e panică, man - a fost reînfiinţat în 1814).
Basilica a fost construită pe locul unei mai vechi biserici dedicată Sf. Fecioare, unde Ignaţiu de Loyola obişnuia să predice în faţa unei icoane din sec. 15 (Madonna della Strada), icoană ce a fost salvată, când biserica originală a fost demolată, fiind acum adorată în noua construcţie (ca şi alte icoane ale Fecioarei de prin lume, se spune că este făcătoare de minuni). Lăcaşul este unul din primele biserici romane construite sub influenţa noului stil baroc, dar înglobează şi unele caracteristici preluate din arhitectura renascentistă. La interior este decorată în stilul barocului târziu şi roccco, dezvoltat către sfârşitul sec. 17. Frescele cele mai impunătoare (tavanul, cupola şi luneta de deasupra altarului principal) aparţin lui Giovanni Battista Gaulli (zis Baccicio), unul dintre cei mai importanţi pictori ai vremii. Alte lucrări aparţin lui Andrea Pozzo, Francesco Bassano cel Tânăr, Federico Zuccari şi Pietro da Cortona. Modelul arhitectonic al basilicii a fost model pentru toate bisericile iezuite de-a lungul şi de-a latul mapamondului. Inclusiv cea din Buenos Aires, fostul "loc de muncă" al actualului papă Francisc I (iezuit şi el).

Faţada bisericii a fost proiectată de Giacomo della Porta.

Altarul din Capela Sf. Ignaţiu.

Madonna della Strada.