cautatorul: Florenţa (2)

Catedrala din Florenţa are hramul Sfânta Maria a Florilor. Întrucât vechea catedrală era în proces de degradare, iar republicile concurente, Pisa şi Siena îşi construiau catedrale de mari dimensiuni, s-a luat hotărârea ridicării unei noi basilici. Proiectul a fost realizat de Arnolfo di Cambio în stil gotic. După moartea acestuia, sarcina a fost preluată de Giotto, apoi de Andrea Pisano.

Lucrările au început în 1296 şi au durat, cu întreruperi până în 1418, când construcţia era gata, mai puţin cupola. Edificiul are 153 de metri lungime şi 90 de metri lăţimea maximă, întrecând construcţiile similare din cele două republici sus zise. Dar florentinii nu s-au mulţumit cu atât. Au decis ei că lăcaşul va avea cel mai mare dom din istorie. Mai mult, va fi din cărămidă şi va avea formă octogonală. Însă aroganţa le-a ieşit destul de curând pe nas. Exact cum fac pesediştii de azi, când iau decizii tembele, au aflat curând că s-au întins mai mult decât le era plapuma. Nu existau posibilităţile tehnice pentru a construi cupola. În sensul mai ales că, dat fiind dimensiunile, lemnul necesar pentru schele ar fi depăşit lejer suprafaţa împădurită a Toscanei. Cât despre preţ... le suia sângele în cap cinstiţilor negustori şi bancheri. Aşa că, timp de peste 100 de ani, a plouat şi a nins (atât cât ninge în Italia) în catedrală.

În cele din urmă, un concurs de proiecte a fost iniţiat. Câştigător a fost declarat Filippo Brunelleschi. Acesta este unul dintre cei mai mari arhitecţi şi ingineri pe care i-a dat vreodată omenirea, însă, la vremea respectivă încă nu avea prea multe de spus în CV. Mai mult, el a refuzat să explice cum va transpune în realitate proiectul său, sub pretext că ceva rivali îi vor fura ideile. În ciuda tuturor problemelor, a fost puternic susţinut de Cosimo de Medici, principalul personaj politic al Florenţei. Prin urmare, construcţia a început şi, cumva, domul a fost finalizat în 1436. Maestrul arhitect a proiectat şi o serie de macarale şi alte maşinării, care să ridice materialele de construcţie şi să ţină în loc zidăria (apropos, aceste maşinării au fost, mai târziu, desenate de Leonardo da Vinci, până de curând crezându-se că sunt invenţii ale sale). Brunelleschi nu a lăsat niciun plan al cupolei, doar un model parţial din lemn. Astfel încât, în ciuda existenţei mai multor teorii, nimeni nu ştie precis cum a reuşit să rezolve problema. Matematica, fizica, ştiinţa rezistenţei materialelor necesare acestei lucrări încă nu se inventaseră. De fapt, niciun specialist de azi nu e capabil să construiască aşa ceva doar cu materialele şi tehnicile din sec. 15. Rezultatul a fost o cupolă octogonală din cărămidă, cu nervuri din piatră. Până în ziua de azi este cel mai mare dom din cărămidă din lume şi unul dintre cele mai mari, indiferent de material.

Lanterna de piatră a fost ridicată, în 1461, de Michelozzo. Bila şi crucea din cupru aurit, care încununează lanterna, a fost realizată în 1469 de Andrea del Verrocchio.

Lucrările la faţadă au demarat în sec. 14, în stil gotic. În cele din urmă, doar o parte a faţadei a fost completată, apoi, în 1587, a fost demolată pentru că nu se mai încadra în valorile artistice ale Renaşterii. Cu toate eforturile, timp de aproape 3 secole, basilica a rămas fără faţadă. Abia între 1876-1887 a fost construită actuala faţadă din marmură albă, verde şi roşie.

Campanila a fost realizată de Giotto.

Interiorul catedralei este puţin decorat. Multe din operele de artă se găsesc acum în Muzeul Domului ori prin alte muzee şi colecţii.

Ceasul a fost decorat de Paolo Uccello în 1436.

Fresca cupolei interioare a fost începută de Giorgio Vasari în 1568 şi terminată de Federico Zuccari în 1579.

Sub catedrală au fost desfăşurate cercetări arheologice, aici fiind descoperite urme ale fostei catedrale Sf. Reparata, cripta, dar şi resturi ale fostului oraş roman (case, străzi).

Mormântul lui Brunelleschi.

Baptisteriul Sf. Ioan este una dintre cele mai vechi clădiri din oraş. A fost construit între anii 1059-1128. Are o formă octogonală şi trei porţi. Porţile au fost realizate în sec. 14-15 din bronz aurit - una de către Andrea Pisano, două de Lorenzo Ghiberti. Originalele se găsesc în Muzeul Domului. Mozaicul interior a fost realizat în sec. 13-14 în stil bizantin.

Biletul, cred, costă 5 euro. Dar există, pentru 18 euro, un bilet cumulativ, care cuprinde baptisteriul, campanila, muzeul domului, cripta catedralei şi accesul în cupola catedralei. Eu am preferat să-mi iau un FirenzeCard. Costă mult - 72 de euro, dar îţi oferă acces la toate muzeele şi obiectivele plus transport timp de 3 zile (biletele cumulate depăşesc binişor suma); de asemenea, te ajută să fentezi cozile, iar unele muzee au cozi imense - deci cumperi şi timp.

Mormântul antipapei Ioan XXIII - opera lui Donatello şi Michelozzo.

Museo dell'Opera del Duomo este un muzeu care adăposteşte multe din operele de artă, cândva expuse în catedrală. Se găseşte chiar în spatele basilicii. A fost deschis în 1891.