cautatorul: Mdina (I)

Situat aproximativ în centrul insulei, este cel mai vechi oraș al Maltei. A fost fondat prin sec. 8 î.Hr. de către fenicieni, care i-au dat numele de Maleth. Ulterior a intrat în stăpânirea cartaginezilor. Din anul 218 î.Hr. arhipelagul este anexat de romani. Aceștia schimbă numele orașului în Melite. În timpul cartaginezilor și romanilor, Mdina a fost centrul administrativ al Maltei și s-a bucurat de o deosebită prosperitate. Practic, orașul antic acoperea o suprafață de vreo trei ori mai mare decât cel actual.

După prăbușirea Imperiului Roman de Apus, Malta a fost inclusă în cel de Răsărit (ulterior Bizantin). Bizantinii au părăsit mare parte a vechiului oraș, reducându-l la suprafața actuală. Noua Melite era, astfel, mai ușor de apărat. Tot bizantinii au ridicat și o nouă centură de ziduri în jurul orașului. În 870 insula a fost invadată de o armată arabă. Melite a fost cucerită, după un lung asediu, iar populația a fost masacrată, ori înrobită. De altfel, întreaga populație a insulelor a avut aceeași soartă.

Insula a rămas cvasi-nepopulată timp de aproape 200 de ani. În anii 1048-1049 orașul este refăcut de coloniști musulmani veniți din Sicilia și sudul Italiei (teritoriilor lor de acolo fiind cucerite de bizantini și normanzi). Noii locuitori au numit locul Medina (în arabă „madinah” înseamnă pur și simplu „oraș”) și l-au dotat cu fortificații puternice. Ca și în cazul cu bizantinii, nici pe musulmani nu i-au ajutat prea mult zidurile. În mai puțin de 50 de ani, Medina (și cu ea întregul arhipelag) a fost cucerită și alipită regatului Siciliei și Neapolelui. Timp de aproape 5 veacuri, Malta a făcut parte din sus-pomenitul regat, bucurându-se de o largă autonomie. Cei maxim 10.000 de oameni, cât număra întreaga populație a insulelor, erau lăsați în treburile lor, câtă vreme respectau autoritatea regală și își plăteau taxele.

În 1530 Malta este cedată cavalerilor ioaniți (ulterior cunoscuți drept cavalerii de Malta). Medina fusese, încă din perioada feniciană, capitala oficială, indiferent de stăpânire. Cavalerii erau o putere navală importantă și și-au stabilit sediul în Birgu - un oraș port. Medina și-a pierdut statutul de capitală, dar a rămas importantă pentru ordin. Marii maeștrii au tratat permanent orașul ca pe un fel de capitală secundă.

În 1565 are loc Marele asediu al Maltei. O impozantă armată otomană a debarcat și a încercat să cucerească insula. Bineînțeles, principalele acțiuni militare au avut loc în jurul orașelor port ale ioaniților (Birgu și Senglea). Medina era oarecum în afara luptelor, motiv pentru care majoritatea populației civile s-a adăpostit aici. Deși puternic fortificat, orașul avea o garnizoană redusă, iar tunurile sale aveau muniție doar pentru două salve. În septembrie, după atacuri respinse și numeroase pierderi, generalul turc a considerat că măcar aici ar putea înregistra o victorie. Când trupele turcești s-au ivit, comandantul orașului a decis să joace la cacealma, ordonând artileriei o primă salvă, cu mult înainte ca osmanlâii să intre în bătaia tunurilor. Deja demoralizați și considerând că apărătorii dispun de însemnate provizii, turcii s-au retras.

În 1693 Medina a fost lovită de un puternic cutremur. Numeroase clădiri publice și private au fost afectate, deși, pe cât se pare nu au existat și victime. În deceniile următoare au avut loc importante lucrări de refacere a orașului. Pentru aceasta a fost adus un arhitect francez, care a introdus elemente ale barocului parizian, deși mare parte a orașului și-a păstrat aspectul medieval.

Azi Mdina (L-Imdina în malteză) este una dintre cele mai căutate locații turistice ale insulei. Majoritatea clădirilor din oraș sunt transformate în hoteluri și pensiuni, populația locală nedepășind 300 de locuitori.