Mdina (II)

Catedrala Sf. Paul a fost ridicată în sec. 12-13 în locul în care, conform tradiției, guvernatorul roman Publius l-ar fi întâmpinat pe Sf. Pavel, după ce corabia care-l ducea pe acesta la Roma a naufragiat în insulă (istoric vorbind, nu s-a găsit nicio dovadă că sfântul ar fi ajuns aici, nici că ar fi existat vreun guvernator numit Publius). Catedrala a fost construită în stil romanic, apoi lărgită și modificată în secolele următoare conform stilului gotic. Lăcașul a fost puternic avariat în cutremurul din 1693 și s-a decis demolarea zidurilor încă în picioare (cu excepția corului, care a scăpat neatins) și ridicarea unei noi basilici, în stil baroc. Lucrările au început în 1696, după proiectul lui Lorenzo Gafa - cel mai important arhitect maltez al epocii - și au luat sfârșit în 1705. Deși Mdina nu mai este capitală din sec. 16, Sf. Paul și-a păstrat oficial rangul de catedrală a insulei Malta (insula Gozo are propria ei catedrală).

Frescele ce decorează tavanul navei principale au fost realizate de artiști sicilieni la sfârșitul sec. 18.

Bazinul baptizamal (cristelnița, de) datează din sec. 15, provenind de la vechea catedrală.

Palatul episcopal a fost construit între 1733-1742. Azi adăpostește Muzeul catedralei.

Vedere aeriană asupra Mdinei (de pe net luată, bunînțeles).